ICCJ. Decizia nr. 3221/2006. Penal

La data de 30 ianuarie 2006, petentul A.F. a formulat, în conformitate cu art. 2781C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției nr. 246/P/2004 din data de 11 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, solicitând desființarea acesteia, pe motiv că este greșită, părtinitoare, dată fără a fi fost audiat și fără a fi consultate dosarele soluționate de procurorii și judecătorii împotriva cărora a formulat petentul plângere penală.

A fost atașat dosarul nr. 246/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, soluționat prin rezoluția atacată, iar petiționarul, legal citat, a fost prezent la primul termen de judecată, iar pentru termenul din 14 martie 2006, a depus, la dosar, acte în copii xerox, cum și concluzii scrise.

Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin sentința penală nr. 20/ F din 14 martie 2006, în baza dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiționarul A.F., împotriva rezoluției din data de 11 octombrie 2005, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 246/P/2004, menținând rezoluția nr. 246/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Petentul a fost obligat la 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-au reținut, următoarele:

La data de 10 noiembrie 2004, persoana vătămată A.F. a formulat plângere penală împotriva procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, precum și împotriva procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care au cercetat și soluționat dosarele: nr. 577/P/1995, nr. 967/P/1995, nr. 101/P/1996, nr. 2909/P/1997 (117.II/1/2003), nr. 2820/P/2001, nr. 2923/P/2001, nr. 2574/P/2002, nr. 3054/P/2003, solicitând "aplicarea măsurilor legale pentru a repara prejudiciile deosebit de grave" care i-au fost aduse persoanei vătămate prin "soluționarea greșită, abuzivă, a acestora".

Parchetul a procedat la audierea persoanei vătămate și a atașat unele dintre soluțiile adoptate în cauzele reclamate de petent, în urma examinării acestora, procurorul constatând că nu există indicii și, cu atât mai mult, nu există probe din care să rezulte comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către magistrații procurori.

Prin urmare, prin Rezoluția nr. 246/P/2004 din data de 11 octombrie 2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii împotriva cărora s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția nr. 1473/2005 din data de 25 noiembrie 2005, în cuprinsul căreia se arată că soluția atacată este temeinică și legală, fiind adoptată cu respectarea dispozițiilor legale, aplicabile în materie.

în plângerea ce face obiectul prezentei cauze, petiționarul critică soluția procurorului pe motiv că ar fi greșită și părtinitoare, iar, în concluziile scrise depuse la dosar, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale și a soluționării corecte, a dosarelor arătate ca greșit instrumentate de procurorii a căror activitate a fost criticată.

Cererea petiționarului este însă nefondată, deoarece, așa cum se arată și în rezoluția procurorului, în reglementarea actuală, nu este încriminată, ca faptă penală, soluția dată într-o cauză, cel nemulțumit, de respectiva soluție, având deschise, căile de atac prevăzute de lege, numai prin intermediul acestora, putându-se examina legalitatea și temeinicia ei.

Așa fiind, Curtea apreciază că rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică, urmând a o menține și, pe cale de consecință, a respinge plângerea.

împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul a declarat recurs, susținând că dovada că magistrații vâlceni au comis ilegalități în activitatea lor, o constituie criticile și sancțiunile aplicate de superiori prin pensionări forțate, mutări, schimbări din funcție și ea constituie temei pentru schimbarea soluțiilor pronunțate.

Pe de altă parte, suspiciunile sunt confirmate de Consiliul Europei, Președinție, Ministrul Justiției, sintetizate în presă, rezultând aspectul indubitabil, că judecătorii și procurorii sunt corupți, pronunță hotărâri greșite, singurul "act de justiție" îndeplinit fiind acela de a fi aspirator de bani pentru bugetul de stat.

Recursul nu este fondat.

în dosar nu sunt probe ca vreunul dintre magistrații reclamați să fi comis vreo infracțiune încât, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.

Simplele afirmații ale recurentului, unele de natură chiar de a jigni, făcute pe baza unor materiale apărute în presă, sau pe baza interpretării unor declarații politice, făcute de anumite oficialități, nu pot duce la trimiterea în judecată a unor magistrați și la schimbarea soluțiilor, altfel, decât, prin căile de atac, prevăzute de lege.

în raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

A fost văzută și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3221/2006. Penal