ICCJ. Decizia nr. 3236/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 8 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul penal nr. 430/P/Ap/2006, s-a dispus în baza art. 3002raportat la art. 160b C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpaților S.A. și D.N.
S-a reținut că din analiza temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, rezultă că acestea se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.
S-a constatat că din probele administrate rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fiind, deci, îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 raportat la art. 143 C. proc. pen.
Curtea de Apel Brașov a considerat că sunt întrunite și celelalte condiții impuse prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) C. pen., este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la inculpatul S.A., măsura arestării preventive s-a întemeiat și pe dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., reținându-se statutul de recidivist al acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 37 lit. b) C. proc. pen.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații S.A. și D.N., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și punerea lor de îndată în libertate, fără a arăta motivele de casare.
Examinând din oficiu legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, potrivit dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele motive:
împotriva inculpaților S.A. și D.N. s-a luat măsura arestării preventive, la data de 6 septembrie 2005, reținându-se că au săvârșit infracțiunea de tâlhărie constând în aceea că, în seara zilei de 5 septembrie 2005, în timp ce se aflau într-un tren de călători, au deposedat-o prin violență pe partea vătămată A.M. de suma de 870.000 lei.
Măsura arestării preventive, a fost menținută succesiv de instanța de judecată pe parcursul procesului penal.
Prin sentința penală nr. 169/ S din 16 martie 2006, Tribunalul Brașov a dispus condamnarea inculpaților S.A. și D.N., la pedeapsa de câte 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) C. pen., înlăturând dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), referitoare la statutul de recidivist al primului inculpat.
Instanța de apel, conformându-se dispozițiilor art. 3002și art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a verificat regularitatea luării și menținerii arestării în raport de împrejurările arătate, a constatat, în mod just, că se mențin temeiurile de fapt și de drept, raportate la dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru fiecare inculpat, care au impus luarea măsurii preventive.
în consecință, menținându-se în mod legal și temeinic măsura arestării preventive, soluția recurată se constată a fi conformă legii, iar recursurile nefondate, urmând a fi respinse potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și art. 189 C. proc. pen., recurenții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului din oficiu au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3239/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3234/2006. Penal → |
|---|
