ICCJ. Decizia nr. 3276/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 10 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 487/P/AP/2006, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului G.L.I., în temeiul art. 3002C. proc. pen., combinat cu art. 160b alin. (1) și (3) din același cod.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul G.L.I. a declarat recurs, solicitând judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856_i art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform alin. (3) al aceluiași articol, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
în cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
înalta Curte apreciază că, în raport, de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptei și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave (tentativă de omor), lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține alineatul infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, nu antrenează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii precum și în prevederile art. 5 din C.E.A.D.O.L.F.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L.I.
în baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3287/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3278/2006. Penal → |
|---|
