ICCJ. Decizia nr. 3258/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 22/ F din 16 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 194/P/2006, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petiționarul M.M. împotriva Ordonanței din 6 decembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești dată în dosarul nr. 284/P/2005.
A menținut ordonanța atacată precum și rezoluția nr. 11/2006 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
A obligat petiționarul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
La data de 3 august 2005 persoana vătămată D.P. a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, solicitând tragerea la răspundere penală a magistraților L.M., V.D., V.I., executor judecătoresc, și I.A., avocat în Baroul Vâlcea, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că în momentul încuviințării executării silite împotriva sa, în dosarul execuțional nr. 63/2005 al executorului I.V., nu s-a ținut seama de faptul că hotărârea a fost modificată în calea de atac a recursului.
De asemenea, în cadrul soluționării contestației la executare, petiționarul a fost obligat la plata unei taxe de timbru iar, ulterior, acțiunea a fost respinsă ca netimbrată. în același timp, intimatului P.N. i s-a încuviințat să se judece, fără a fi obligat la plata taxei de timbru prevăzută de lege.
Plângerea a fost susținută de procuratorul M.M., întrucât persoana vătămată a decedat.
Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 284/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători L.M. și V.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Prin aceeași rezoluție s-a disjuns cauza în ceea ce privește executorul judecătoresc I.V. și celelalte persoane cercetate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești.
în motivarea soluției s-a reținut că nu există indicii din care să rezulte că magistrații ar fi săvârșit vreo faptă penală.
împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere în condițiile art. 2781alin. (1) C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, care, prin rezoluția nr. 11 din 12 ianuarie 2006, a respins-o ca nefondată.
împotriva acestei rezoluții, procuratorul M.M. a formulat plângere la Curtea de Apel Pitești invocând faptul că prin comportamentul magistraților i s-a produs o vătămare a intereselor sale legitime.
Instanța de fond analizând plângerea prin prisma dispozițiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a apreciat că aspectele invocate prin plângerea petiționarului nu constituie un abuz în serviciu întrucât pentru investirea unei hotărâri cu formulă executorie și încuviințarea executării silite, conform art. 376 C. proc. civ., este suficient ca hotărârea ce se investește să fie definitivă iar potrivit art. 377 alin. (3) C. proc. civ., sunt definitive și hotărârile date în apel.
Prin urmare, exercitarea căii de atac a recursului nu constituie un impediment în executarea unei hotărâri civile, deoarece conform art. 300 alin. (1) C. proc. civ., sunt definitive și hotărârile pronunțate în apel.
Prin urmare, exercitarea căii de atac a recursului nu constituie un impediment în executarea unei hotărâri civile, deoarece conform art. 300 alin. (1) C. proc. civ. recursul suspendă executarea hotărârii nu mai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau oricăror lucrări având o așezare bună precum și anumite cazuri prevăzute de lege.
în cauză, însă, prin sentința civilă nr. 877 din 2 iulie 2002 a Judecătoriei Bălcești, s-a dispus numai cu privire la capete de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a unor acte și atribuirea unor construcții, astfel încât nu se putea refuza încuviințarea executării silite a acestei hotărâri.
Cât privește plata taxei de timbru instanța de fond a reținut că magistrații au respectat dispozițiile Legii nr. 146/1997, cuantumul acesteia fiind fixat în raport de genul de acțiune civilă formulată.
în termen legal, petiționarul a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se realizează sub aspectul elementului material, fie printr-o inacțiune, neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune, îndeplinirea defectuoasă a unui act.
Omisiunea sau acțiunea făptuitorului, pentru a realiza elementul material al infracțiunii, trebuie să fie săvârșită în exercițiul atribuțiilor de serviciu și să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, această formă de vinovăție rezultând din expresia "cu știință" folosită de legiuitor tocmai pentru a indica caracterul intenționat al infracțiunii.
Săvârșirea faptei din culpă nu cade sub incidența legii penale, afară de cazul când vătămarea adusă intereselor legale ale persoanei este importantă, situație în care fapta se circumscrie dispozițiilor art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
în speță, din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existența unor indicii care să contureze săvârșirea de către magistrații judecători L.M. și V.D. a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 877 din 2 iulie 2002 pronunțată de Judecătoria Bălcești s-a dispus cu respectarea dispozițiilor art. 376 C. proc. civ. și art. 377 pct. 3 C. proc. civ.
împrejurarea că, urmare exercitării căii de atac a recursului, de către petiționar, hotărârea a fost modificată, nu poate conduce la concluzia încălcării, cu știință, a atribuțiilor de serviciu de către magistrați. în această situație, dispozițiile legii procesual civile permit formularea unei contestații la executare și suspendarea, pe cale de ordonanță președințială a executării începute până la soluționarea contestației.
Cât privește stabilirea taxei de timbru, instanța de fond în mod corect a reținut că aceasta se stabilește în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1971 cuantumul fiind diferit în raport de genul de acțiune formulată de părți.
Așa fiind, atât rezoluțiile procurorului cât și hotărârea instanței de fond sunt legale și temeinice, în cauză neimpunându-se desființarea lor și începerea urmăririi penale față de făptuitori.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.M. împotriva sentinței penale nr. 22/ F din 14 martie 2006 a Curții de Apel Pitești.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3257/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3254/2006. Penal → |
|---|
