ICCJ. Decizia nr. 3253/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 50 din 24 februarie 2005, Tribunalul Buzău, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul P.E.C., la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.
în baza art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 861cu referire la art. 862C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, pe termen de încercare de 7 ani.
Conform art. 863C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la S.P.V.R.S.I.
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A atras atenția asupra dispozițiilor art. 864și art. 865C. pen.
în baza art. 254 alin. (3) C. pen., și art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscă de la inculpat, în echivalent valoric 4.500.000 lei primiți de la R.H.T., 1.000.000 lei - c/val. pantofilor primiți de la R.H.T., 1.200.000 - c/val. unui costum primit de la R.H.T., 250.000 lei - c/val. unei perechi de pantofi din înlocuitori sintetici primiți de la A.S.
A obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
După rămânerea definitivă, se va comunica un exemplar din prezenta hotărâre la S.P.V.R.S.I. Buzău.
Tribunalul pentru a hotărî astfel, a reținut că inculpatul P.E.C., inspector principal la S.E.I.P. Buzău a activat ca ofițer operativ principal III la compartimentul pentru probleme de străini și migrări din cadrul instituției menționate.
în această calitate a răspuns începând cu data de 5 martie 2002 de aprobarea șederii temporare în țară sau prelungirea valabilității legitimațiilor de ședere în țară pentru cetățeni arabi comercianți sau asistență tehnică din evidențele S.E.I. a persoanei a județului Buzău.
în cursul anului 2003, inculpatul a înlesnit prelungirea dreptului de ședere temporară în România a unui cetățean arab, în schimbul unor sume de bani sau bunuri, încălcând în mod evident îndatoririle de serviciu care îi revin.
Astfel, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a pretins suma totală de 13 milioane lei și două perechi de pantofi (una de damă și una de bărbați), în valoare de 2.000.000 lei de la martorul R.H.T., din care a primit efectiv încălțămintea și suma de 4.500.000 lei pentru ca în cadrul activității de serviciu ce-i reveneau pe linia soluționării cererilor de prelungire a dreptului de ședere în România pentru cetățeni arabi să le asigure rezolvarea acestui serviciu.
Conaționalilor martorului mai sus menționat, respectiv lui R.H.T., A.R.A., A.G.D., de asemenea, a pretins martorului palestinian A.A. (cetățean palestinian) să-i comunice martorului R.M. să-i trimită un costum de haine cu vestă (în valoare de 1.200.000), un stepper (valoare de 1.200.000 lei) și un cățel de rasă huskav (300 Euro) pentru sine, precum și suma de 4.500.000 lei pentru superiorii lui subcomisar G.G. și comisar șef N.R., din care a primit efectiv un costum de haine cu vestă pentru atribuții legate de prelungirea dreptului de ședere în România în scopul de faceri comerciale pentru martorul R.M. și soția acestuia S.M.
în ziua de 7 iulie 2003 același inculpat a pretins o pereche de pantofi de damă de la martorul A.S. sub pretextul că o da soției șefului sau "solicitarea făcută" în legătură cu transmiterea unui raport favorabil menit să clarifice situația acestuia citat la A.S.B.
în toate situațiile prezentate, ofertele pentru rezolvarea cererilor pentru prelungire a dreptului de ședere în România se transmiteau prin mesaje SMS pe telefonul mobil al inculpatului P.E.C.
Remiterea de bani și bunuri s-a făcut prin șoferii curselor regulate de maxi - taxi București - Buzău.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel P.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul P.E.C.
P.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești apreciază că hotărârea Tribunalului Buzău este nelegală și netemeinică întrucât, aplicând pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, alături de trei dintre pedepsele principale, instanța nu și-a motivat hotărârea în acest sens, că în cazul aplicării facultative necesitatea ei trebuie stabilită de instanța de judecată ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, iar în hotărârea de condamnare trebuie să se motiveze aplicarea ei.
Neprocedând astfel, pedeapsa complementară nu apare ca fiind necesară.
S-a mai susținut că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanță este prea blândă în raport de natura și gravitatea faptelor comise, fapte de corupție, împrejurările și modalitățile de săvârșire, profitând de calitatea sa și de scopul urmărit, astfel că instanța trebuia să aplice o pedeapsă rezultantă privată de libertate. S-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și respingerea apelului inculpatului.
Inculpatul P.E.C. a susținut că instanța de fond nu a ținut seama de probele existente la dosar, fapt pentru care nu a admis cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen., în infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzute de art. 256 C. pen.
A precizat că faptele reținute în sarcina sa nu au fost dovedite, în cauză nu s-a efectuat o percheziție domiciliară, nu s-a făcut un flagrant, că nu s-a ținut seama de declarațiile martorilor.
S-a mai susținut că așa numitele cadouri au fost solicitate după îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și fără a avea legătură cu acestea, că nu era un factor de decizie în soluționarea cererilor depuse de cetățenii străini pentru prelungirea termenului de ședere și nici nu a răspuns de aprobarea acestora, că nu există autorizație de interceptarea convorbirilor și SMS - urilor.
S-a solicitat admiterea apelului, achitarea sa pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen., și art. 257 C. pen., iar în cazul în care instanța schimbă încadrarea juridică, în infracțiunea prevăzută de art. 256 C. pen., să se aplice o pedeapsă orientată către minimum prevăzut de lege și să se facă aplicarea art. 81 C. pen.
Prin decizia penală nr. 314 din 20 iulie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile declarate de P.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul P.E.C. împotriva sentinței penale nr. 50 din 24 februarie 2000 a Tribunalului Buzău.
Se motivează, în esență, referitor la criticile formulate de parchet, că instanța nu avea obligația să motiveze aplicarea pedepsei complementare și că pedeapsa aplicată este bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și că aplicarea art. 861C. pen., cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este justificată.
Cu privire la recursul declarat de inculpat se motivează că activitatea infracțională desfășurată de acesta este bine stabilită pe baza probelor administrate în cauză și încadrarea juridică faptei este corectă.
în concluzie, se relevă că sentința este legală și temeinică, iar recursurile sunt nefondate.
împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs P.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul P.E.C.
Cu privire la recursul declarat de sus-numitul parchet.
Este criticată decizia pentru menținerea pedepsei aplicată de prima instanță susținându-se că a fost individualizată necorespunzător sub aspectul aplicării nejustificate a dispozițiilor art. 861C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Se susține că nu s-a ținut seama la aplicarea acestui text de lege, de persoana inculpatului care față de funcția pe care a deținut-o, ca organ al legii, trebuie să o aplice întocmai și să o respecte, dar a nesocotit aceste obligații în interese personale.
Se solicită, în baza art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., admiterea acestui recurs, casarea în parte a ambelor hotărâri pronunțate și executarea pedepsei în regim de privare de libertate.
Critica este neîntemeiată.
Instanța de apel a constatat corect că prima instanță a făcut o aplicare legală și temeinică a dispozițiilor art. 861C. pen.
într-adevăr, față de cuantumul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni, că infracțiunile respective nu sunt exceptate de lege, că inculpatul nu are antecedente penale și că față de pregătirea acestuia, de situația familială și conduita generală a inculpatului, sunt îndeplinite condițiile acestui text de lege și există și suficiente temeiuri a se reține că în viitor conduita sa va fi bună și fără executarea efectivă a pedepsei, astfel că suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere este justificată iar critica adusă este nefondată.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul P.E.C.
Se susține, în esență, că probele administrate nu au fost înțelese și interpretate corect pentru a se stabili sensul real al convorbirilor telefonice și al mesajelor. Că nici la urmărirea penală și nici în fața instanței de judecată nu s-a dovedit că el ar fi cerut sau pretins bani sau bunuri pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Faptele săvârșite de el nu au nici o legătură cu atribuțiile de serviciu ale sale.
Se solicită admiterea recursului declarat de inculpat întrucât nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, încadrarea juridică în infracțiunea de luare de mită este greșită, impunându-se să fie achitat iar în subsidiar, stabilirea de pedepse minime, cu aplicarea art. 81 C. pen.
Criticile formulate în acest recurs sunt, de asemenea, nefondate.
De altfel, criticile respective constituie de fapt o reiterare a apărărilor făcute de inculpat la instanța de fond și a motivelor formulate în apel, fiind temeinic analizate de cele două instanțe și respinse ca neîntemeiate cu motivare convingătoare.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute pe baza convorbirilor telefonice purtate de inculpat de la postul telefonic mobil utilizat de acesta și pentru care au existat două autorizații de interceptare, care se coroborează cu declarațiile martorilor R.H.T., I.A.N., R.M. și A.S.
Aceste probe concludente și pertinente sunt de natură a forma convingerea că inculpatul se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa, cum justificat a reținut și instanța de apel prin hotărârea recurată.
în raport de situația reală de fapt corect reținută de instanțele de judecată încadrarea juridică în infracțiunile de luare de mită și infracțiunea de trafic de influență este corectă.
Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 266 C. pen., a fost corect respinsă de instanțele de judecată din moment ce faptele de a pretinde și primi bani și foloase materiale în scopul de a îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.
Totodată, se constată că pedepsele aplicate sunt bine individualizate atât în ceea ce privește durata cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.
Nu se impune înlocuirea dispozițiilor art. 861C. pen., cu dispozițiile art. 81 din același cod, deoarece textul aplicat de instanțele de judecată se invederează mai potrivit pentru realizarea scopului pedepsei.
Nu se constată motive care se pot lua în considerare din oficiu.
Criticile formulate prin cele două recursuri au fost nefondate, recursurile au fost respinse, ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3278/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3257/2006. Penal → |
|---|
