ICCJ. Decizia nr. 3495/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3495/2006
Dosar nr. 1224/1/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 55 din 9 ianuarie 2006 (dosar nr. 5169/2005), secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P.M.N. împotriva deciziei penale nr. 228 din 9 august 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva deciziei pronunţate în recurs, în temeiul art. 386 alin. (1)lit. a) şi d) C. proc. pen., condamnatul a formulat contestaţie în anulare, susţinând că partea responsabilă civilmente SC E. SRL nu a fost citată pentru termenul din 9 ianuarie 2006 când a avut loc judecata recursului.
Mai arată că, la acelaşi termen, a figurat şi în calitate de reprezentant legal al unei alte părţi responsabile civilmente, SC C.R.C. SRL, deşi a învederat instanţei că nu mai are această calitate din anul 2005, când a fost desemnat un administrator judiciar; pe de altă parte, fiind citată la vechiul sediu social, unde nu mai figura, în loc de adresa administratorului judiciar, procedura cu partea responsabilă civilmente SC C.R.C. SRL a fost viciată.
În altă ordine de idei, contestatorul invocă incidenţa art. 386 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susţinând că s-au pronunţat două hotărâri pentru aceeaşi faptă, respectiv că a fost condamnat atât ca persoană fizică (la închisoare şi despăgubiri civile) cât şi ca reprezentant legal al unei persoane juridice inexistente.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă în principiu, urmând a fi respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) – i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
În speţă, susţinerea contestatorului în sensul că partea responsabilă civilmente SC E. SRL nu a fost citată pentru termenul din 9 ianuarie 2006, când a avut loc judecata recursului, este nereală întrucât, deşi nu apare în conceptul de citare pentru termenul din 9 ianuarie 2006, respectiva parte responsabilă civilmente a fost citată pentru acest termen, dovada în acest sens fiind procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 58 din dosarul de recurs.
Pe de altă parte, susţinerile în sensul că procedura de citare cu partea responsabilă civilmente SC C.R.C. SRL nu a fost îndeplinită la judecarea recursului întrucât, pe de o parte, a fost considerat reprezentant legal al acesteia deşi a învederat instanţei că nu mai are această calitate din anul 2005, când a fost desemnat un administrator judiciar şi că, pe de altă parte, aceasta a fost citată la vechiul sediu social, unde nu mai figura sunt, de asemenea, nefondate. Examinând practicaua deciziei contestate, Înalta Curte constată că recurentul – contestator a susţinut, la data judecăţii recursului, că partea responsabilă civilmente SC E. SRL este în procedura de lichidare judiciară, iar nu SC C.R.C. SRL cum afirmă în prezenta contestaţie, însă nu a putut face dovezi în acest sens, în mod corect instanţa de recurs considerându-l pe recurentul - inculpat reprezentant legal al părţii responsabile civilmente.
Oricum, sub aspectul lipsei de procedură cu părţile responsabile civilmente, Înalta Curte constată că acest caz de contestaţie în anulare nu a fost invocat de respectivele părţi, prin reprezentantul lor legal, administrator judiciar sau inculpatul, în calitate de asociat sau administrator, ci de către contestatorul C.P.M.N., în calitate de condamnat. Cum potrivit art. 387 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi făcută de partea care a suferit vreo vătămare procesuală, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie, formulată de condamnatul contestator, este inadmisibilă, deoarece acesta nu se poate prevala de lipsa de procedură pe motiv că nu mai avea calitatea de reprezentant legal pentru ca acum să critice Decizia ca şi cum ar acţiona tocmai în această calitate, despre care susţine că nu o mai are încă din 2005.
În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., constând în aceea că s-au pronunţat două hotărâri pentru aceeaşi faptă, respectiv că a fost condamnat atât ca persoană fizică (la închisoare şi despăgubiri civile), cât şi ca reprezentant legal al unei persoane juridice inexistente, Înalta Curte constată că nici acest caz de contestaţie în anulare nu este incident, textul de lege menţionat făcând referire la două hotărâri definitive, pentru aceeaşi faptă, pronunţate împotriva aceleaşi persoane, pe când în speţă s-a pronunţat o singură hotărâre, ce are o latură penală şi una civilă.
Pentru aceste motive, văzând şi dispoziţiile art. 391 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de condamnatul C.P.M.N. şi îl va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.P.M.N. împotriva deciziei penale nr. 55 din 9 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Obligă pe contestator să plătească statului suma de 120 lei RON cheltuieli judiciare din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3487/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3508/2006. Penal → |
|---|
