ICCJ. Decizia nr. 3528/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3528/2006
Dosar nr. 6696/1/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24 din 21 februarie 2006 a Tribunalului Buzău s-a respins cererea prin care condamnatul D.C. în prezent aflat în Arestul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Buzău a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 67/2003 a aceleiaşi instanţe, modificată prin deciziile penale nr. 522/2004 a Curţii de Apel Ploieşti şi respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.
De asemenea, acesta a fost obligat şi la plata sumei de 10 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă, pe baza probelor administrate a reţinut, în fapt, că prin cererea înregistrată sub nr. 136 din 2 februarie 2006, condamnatul a solicitat amânarea executării condamnării definitive, invocând existenţa unor împrejurări speciale în sensul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care prin privarea de libertate imediată ar avea consecinţe grave, atât pentru familia sa, cât şi pentru unitatea la care este încadrat, ocupând funcţia de primar al comunei Brăeşti, judeţul Buzău.
S-a arătat că faţă de această ultimă calitate s-ar impune o perioadă de timp pentru rezolvarea unor probleme legate de valorificarea surselor de finanţare externă a cărei beneficiară este unitatea administrativ-teritorială, inclusiv predarea atribuţiilor şi administraţiei acesteia viceprimarului, activităţi care tergiversate ori defectuos îndeplinite ar avea consecinţe grave, concretizate, fie în plata unor dobânzi importante ori sustragerea fondurilor alocate, fie încălcarea obligaţiilor asumate prin contractele de reabilitate a trei tronsoane de drumuri judeţene.
Pe de altă parte, familia sa ar suporta un serios impact material, prin lipsirea mijloacelor minime de subzistenţă, faţă de împrejurarea că acesta era singurul întreţinător cu venituri permanente.
Prin adresele nr. 176/2006 şi nr. 290/2006, C.L. al comunei Brăeşti a intervenit în cauză, susţinând cererea iniţială cu motivaţia necesităţii amânării începerii executării pedepsei, pe de-o parte pentru predarea documentelor aflate în gestiunea condamnatului, iar pe de altă parte în vederea iniţierii unei persoane aptă să preia atribuţiile acestuia, inclusiv asigurarea derulării angajamentelor asumate timp de 14 ani cât a exercitat funcţia, evitându-se, astfel eventualele prejudicii materiale sau impact sociale negativ asupra comunei.
Întrucât, la data de 6 februarie 2006, sentinţa penală nr. 67/2003 a Tribunalului Buzău modificată a fost pusă în executare, iar condamnatul a fost încarcerat, în raport cu dispoziţiile art. 456 C. proc. pen., obiectul cererilor formulate în condiţiile expuse a fost transformat din amânare, în întreruperea actului execuţional procesual.
După analizarea înscrisurilor depuse, conţinând clauzele contractuale invocate de petent s-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile cumulativ cerute de prevederile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ce permit întreruperea executării pedepselor pe motive sociale, deoarece, pe de-o parte nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări de excepţie care prin natura lor ar produce consecinţe grave asupra familiei condamnatului şi unităţii administrativ-teritorială al cărei primar a fost.
Pe de altă parte potrivit dispoziţiilor Legilor nr. 393/2004 şi respectiv nr. 215/2001 ce reglementează Statutul aleşilor locali şi respectiv funcţionarea administraţiei publice locale, pe data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare mandatul îndeplinit încetează de drept, iar până la ocuparea funcţiei în condiţii legale, atribuţiile sunt preluate de drept de către viceprimarii desemnaţi de C.L. cu votul secret al majorităţii consilierilor în exerciţiu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri, atât condamnatul, cât şi Primăria comunei Brăeşti, judeţul Buzău, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece cererile formulate s-ar fi impus a fi admise în raport cu dovezile depuse pentru probarea consecinţelor deosebit de grave ce ar surveni în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale prin executarea imediată a pedepsei privative de libertate.
Prin Decizia penală nr. 107 din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2486/2006, au fost respinse apelurile declarate de condamnatul D.C. şi Primăria comunei Brăeşti, judeţul Buzău împotriva sentinţei penale nr. 24 din 21 februarie 2006 a Tribunalului Buzău, ca nefondate, fiind obligat fiecare apelant la plata sumei de câte 20 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt.
Dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ce permit întreruperea executării pedepsei închisorii, raportat la împrejurările pretins a fi prejudiciabile prin deţinerea apelantului D.C., calitatea acestuia, împrejurările săvârşirii infracţiunilor stabilite în sarcină, încetarea de drept şi preluarea funcţiilor eligibile în cazul condamnărilor definitive, reglementate prin Legile nr. 393/2004 şi nr. 215/2001 au fost legal interpretate.
Într-adevăr textele procedurale menţionate permit instanţelor judecătoreşti să dispună întreruperea actului execuţional, pe motive sociale, dar sub probarea îndeplinirii condiţiei cumulative a existenţei unor împrejurări de fapt care prin natura lor ar produce consecinţe grave, fie asupra familiei condamnatului, fie asupra bunului mers al persoanei juridice în care îşi desfăşura activitatea anterior condamnării.
Apelantul D.C. execută o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 67 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Buzău, modificată prin Decizia penală nr. 570/2006 a I.C.C.J., secţia penală, stabilindu-se vinovăţia pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, precum şi participaţie improprie la infracţiunile silvice prevăzută de art. 31 raportat la art. 31 alin. (3) şi (4) din OG nr. 96/1998 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), parte din sancţiuni intrând sub incidenţa Legii nr. 543/2002 şi respectiv OG nr. 18/2003.
Din considerentele acesteia a rezultat că faptele au fost comise pe perioada 1999 - 2002, când în calitate de administrator al SC P.P.L. SRL şi primar al comunei Brăeşti, acesta a determinat cu intenţie pe angajaţii respectivei societăţi comerciale să taie de pe picior arbori nemarcaţi din pădurile aparţinând O.S.N., dar şi patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale în care îşi exercita mandatul, producând prejudicii materiale de circa 500.000.000 lei, nerecuperat.
Mai este de observat că pentru prejudiciul produs părţii vătămate Primăria Brăeşti în sumă de 163.201.779 lei, reprezentând contravaloarea a 183 mc. Arbori tăiaţi ilegal, nu s-a exercitat acţiunea civilă în procesul penal, dispunându-se luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen.
Pe de altă parte, din coroborarea art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 392/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 82 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a Administraţiei publice locale se determină concluzia că în situaţia condamnărilor penale, pe data rămânerii definitive a hotărârii, mandatul de primar încetează de drept, iar atribuţiile sunt preluate în aceleaşi condiţii de către viceprimarul desemnat cu votul majoritar al consilierilor în funcţie.
Or, în atare situaţie, temeinic prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile cumulativ cerute de art. 455 – art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei, de către un condamnat pentru infracţiuni comise în exerciţiul funcţiei eligibile deţinute având ca urmare producerea unor prejudicii importante avutului privat şi public şi demonstrând pasivitate în recuperarea acestora.
Atât preluarea atribuţiilor cât şi pretinsa iniţiere a vicepreşedintelui desemnat să îl înlocuiască de drept în derularea angajamentelor contractuale, inclusiv cu finanţare externă nu impun prezenţa acestuia la locul de muncă, cât timp nu mai are capacitatea legală şi morală a emiterii vreunei decizii privind buna funcţionare a localităţii şi gestionarea eficientă a resurselor acesteia.
Pe de altă parte, din adeverinţa eliberată la 9 martie 2006 de Primăria comunei Brăeşti, depusă ca act nou în apel, s-a reţinut faptul că soţia condamnatului locuieşte împreună cu fiica sa majoră, căsătorită, întreţinerea asigurându-se din venituri constant realizate în principal de soţul acesteia, suficiente pentru a-i permite continuarea instruirii universitare prin cursuri la distanţă.
Aceste împrejurări unite cu înscrisurile ce atestă existenţa unor tratamente medicale postoperatorii specifice vârstei a treia, au justificat concluzia instanţei că situaţia materială a familiei şi sănătatea soţiei acestuia nu impun întreruperea imediată a programului punitiv instituţionalizat.
Ameliorarea acestora se poate realiza în cadrul obligaţiei de sprijin ce incumbă ascendenţilor şi descendenţilor, potrivit codului familiei, neconstituind atribuţia sa exclusivă.
Prin urmare, nefăcându-se dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de prevederile art. 453 lit. c) combinat cu art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 67/2003 a Tribunalului Buzău, modificată, hotărârea primei instanţe a fost apreciată ca fiind dreaptă şi conformă prevederilor legii, situaţie în care apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., văzând şi dispoziţiile art. 381 combinat cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri condamnatul D.C. şi C.L. al comunei Brăeşti, acesta din urmă formulând şi motive scrise de recurs.
În motivele de recurs depuse la dosar s-a criticat Decizia instanţei de apel pentru faptul că nu s-a observat realitatea, respectiv existenţa unor lucrări de o extremă importanţă pentru prezentul şi viitorul comunei care sunt pe cale să se piardă datorită rămânerii primăriei fără primarul care a condus în exclusivitate timp de 16 ani şi care fără să aibă pretenţia exercitării în perioada întreruperii executării pedepsei a atribuţiilor de primar şi fără remuneraţie, doreşte să ajute înlocuitorul şi alţi funcţionari ai primăriei să prindă ritmul şi metodele corespunzătoare pentru a duce la capăt investiţiile din fonduri nerambursabile şi aplicarea legilor proprietăţii.
Investiţiile se referă la aducţiune de apă curentă în comună, la drumuri, îndiguiri şi alte lucrări care ar aduce mari progrese la nivelul comunei.
Cu toată abordarea complexă a argumentelor de respingere a apelului, instanţa de apel a ignorat adresa nr. 386 din 09 martie 2006 trimisă C.L. Brăeşti de către Cabinetul Ministerului Agriculturii, din care a rezultat că cel mai urgent contract cu Agenţia S.A.P.A.R.D. prezintă întârzieri majore în derulare, motiv pentru care se impun măsuri urgente de execuţie. În cazul în care nu sunt remarcate progrese evidente în luna mai anul curent consiliul este avizat că se va rezilia contractul, iar sumele decontate până acum se vor transforma în debite.
Totodată a fost invocat ca temei art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului, schimbarea hotărârilor atacate, admiterea cererii şi dispunerea întreruperii pedepsei pe timp de 3 luni.
La dosarul cauzei au fost depus adrese din partea enoriaşilor Parohiei B. şi colectivului de cadre didactice, solicitându-se admiterea întreruperii executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni a condamnatului D.C., fost primar pentru implementarea unor proiecte de reabilitare drumuri şi alimentare cu apă, reparaţii capitale la două şcoli, de care s-a ocupat exclusiv condamnatul şi care fără prezenţa acestuia sunt sortite eşecului.
Apărătorul recurentului condamnat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., şi a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei conform art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., prezenţa condamnatului fiind necesară realizării unor proiecte importante pentru locuitorii comunei Brăeşti.
Primarul comunei Brăeşti, P.G. evocând conţinutul motivelor de casare scrise formulate de C.L. a solicitat admiterea recursurilor şi întreruperea executării pedepsei, prezenţa condamnatului, care timp de 14 ani a fost primar al comunei, fiind absolut necesară realizării investiţiei finanţate din fonduri S.A.P.A.R.D., depunând la dosar note scrise în acelaşi sens.
Reprezentantul C.L. al comunei Brăeşti, consilier juridic R.C. a solicitat admiterea ambelor recursuri, susţinând că prezenţa condamnatului va fi benefică pentru realizarea proiectelor iniţiate în localitate.
Concluziile procurorului, precum şi poziţia recurentului condamnat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursurile declarate de condamnatul D.C. şi C.L. al comunei Brăeşti împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 pentru recurentul condamnat D.C. şi art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile condamnatului şi C.L., ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios şi temeinic motivat a considerat ca fiind neîntemeiată cererea formulată de condamnatul D.C., nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficienţă prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la aprecierea probelor, stabilindu-se că situaţia invocată de condamnat, atât privind consecinţele grave ce ar surveni asupra patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, ca urmare a preluării şi pretinsei iniţieri a viceprimarului în derularea angajamentelor contractuale, inclusiv cele legate de finanţare străină, respectiv cele derulate în cadrul programului S.A.P.A.R.D., cât şi cele referitoare la familia sa nu se circumscriu împrejurărilor speciale impuse de legiuitor în conţinutul prevederilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. pen.
Astfel, instanţa de apel a examinat situaţia condamnatului D.C., fost primar al C.L. Brăeşti, căruia urmare a condamnării sale definitive i-a încetat mandatul de primar, prin prisma dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, împrejurare în care atribuţiile sale sunt preluate în aceleaşi condiţii de către viceprimarul desemnat cu votul majoritar al consilierilor în funcţie, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a A.P.L.
Înalta Curte consideră că motivele invocate de recurenţi privind necesitatea prezenţei condamnatului la preluarea atribuţiilor şi iniţierea viceprimarului în derularea angajamentelor contractuale, inclusiv a celor cu finanţare externă, concretizat într-un sprijin prin oferirea de explicaţii, nu se circumscriu accepţiunii împrejurărilor speciale, deoarece persoana care înlocuieşte primarul căruia i-a încetat mandatul înainte de termen, ca urmare a împrejurării arătate, are obligaţia de a cunoaşte nu numai prevederile legale în exercitarea atribuţiilor conferite de funcţie, dar şi mijloacele necesare de a solicita informaţii instituţiilor abilitate, în vederea bunei desfăşurări a unor astfel de angajamente, iar părţilor contractante de a respecta clauzele prevăzute.
Astfel, critica recurenţilor că instanţa de apel nu a făcut o examinare a situaţiei condamnatului cu privire la consecinţele pe care le-ar avea lipsa acestuia în derularea unor proiecte cu finanţare din cadrul programului S.A.P.A.R.D., nu poate fi avută în vedere, deoarece prima instanţă de control judiciar a examinat în concret împrejurările invocate faţă de calitatea deţinută de condamnat, respectiv aceea de primar, de faptele pentru care acesta a fost condamnat, înşelăciune, evaziune fiscală, participaţie improprie la infracţiunile silvice, parte din sancţiuni intrând sub beneficiul Legii nr. 543/2002 şi respectiv OG nr. 18/2003, de dispoziţiile Legilor nr. 393/2004 şi 215/2001.
Totodată, instanţa de apel a motivat că nu sunt îndeplinite cerinţele pentru întreruperea executării pedepsei, aşa cum de altfel în mod temeinic a stabilit prima instanţă, evidenţiind că faptele reţinute în sarcina condamnatului au fost comise în exerciţiul funcţiei eligibile deţinute, producând prejudicii importante avutului privat şi public, demonstrând pasivitate în recuperarea acestora.
Înalta Curte a evaluat materialul probator administrat, atât în primă instanţă, cât şi în apel, respectiv contractul nr. C 2.111021000106 din 16 aprilie 2003 pentru Acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile Programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D. România încheiat între Agenţia S.A.P.A.R.D. şi C.L. al comunei Brăeşti, judeţul Buzău, în care la art. 2 alin. (2) din C.C.C.F. se arată că „durata de execuţie a proiectului va fi până la data de 30 mai 2006", contractul de proiectare nr. 3263 din 13 decembrie 2005 şi graficul de execuţie, contractul de execuţie de lucrări nr. 2090 din 22 decembrie 2004, precum şi adresa nr. 386 din 09 martie 2006 a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale adresată C.L. Brăeşti privind întârzierile majore în proiectul de infrastructură rurală contractat cu Agenţia S.A.P.A.R.D., impunându-se măsuri urgente de intensificare a ritmului de execuţie, în cazul neremarcării progreselor evidente până la 31 mai 2005, faţă de situaţia actuală, se va sista finanţarea (rezilierea contractului), iar sumele decontate până la acel moment, se vor constitui debite, faţă de situaţia recurentului D.C., fost primar, condamnat pentru infracţiuni comise în exerciţiul funcţiei, prin prisma dispoziţiilor exprese prevăzute în Legile nr. 323/2004 şi 215/2001 în raport cu art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., constatând că în mod corect instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor legale în materia întreruperii executării pedepsei, în sensul respingerii apelurilor, considerând că cererea de întrerupere a executării pedepsei nu este întemeiată, motivele invocate necircumstanţiindu-se împrejurărilor speciale, care ar avea grave consecinţe asupra activităţii C.L.
Mai mult, durata maximă pentru care s-ar poate dispune întreruperea executării pedepsei de 3 luni prevăzută de lege nu ar putea să conducă la ameliorarea situaţiei derulării contractelor încheiate de C.L. al comunei Brăeşti, având în vedere durata limită a contractului, respectiv 31 mai 2006 şi adresa Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care o confirmă, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar.
Înalta Curte constată că în cauză, instanţa de apel prin Decizia pronunţată a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materie, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
De asemenea, Înalta Curte nu poate examina prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., critica recurentului C.L. al comunei Brăeşti, că instanţa de apel nu s-a pronunţat în raport şi cu adresa Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale către C.L. Brăeşti cu nr. 386 din 09 martie 2006 în care semnala întârzieri majore în derularea proiectului de infrastructură rurală contractat cu Agenţia S.A.P.A.R.D., depusă în apel, aflată la dosarul acelei instanţe, deoarece analiza acestei critici poate avea loc numai cu privire la obligaţiile ce incumbă instanţei de fond.
Astfel, în conţinutul dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut 21 de cazuri în care hotărârile sunt supuse casării, cel reglementat la pct. 10 referindu-se la mai multe ipoteze, respectiv „instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului".
Aşa cum a fost reglementat, acest caz de casare vizează omisiuni ale instanţei de fond, aspect ce rezultă chiar din conţinutul ipotezelor enunţate, nepronunţarea asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, probe administrate, cereri esenţiale pentru părţi, care sunt de esenţa judecăţii în primă instanţă, chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru.
De asemenea, pentru a fi operabil acest caz de casare, legiuitorul mai impune şi condiţia privind în ce măsură nepronunţarea influenţează soluţia procesului, astfel că apărările formulate de către inculpat trebuie să demonstreze dacă proba sau cererea solicitată a fost admisă sau respinsă, ori dacă în cazul administrării probei, prin simpla ei menţionare, fără o evaluare, a dus la o soluţie contrară celei care s-ar fi putut pronunţa dacă proba ar fi fost valorificată prin analiză şi interpretare.
În contextul cauzei, Înalta Curte, critica recurentului condamnat se referă la omisiunea instanţei de apel cu privire la nepronunţarea asupra unei probe administrate, ceea ce excede analizei, nevizând omisiuni ale instanţei de fond.
Înalta Curte a examinat, însă înscrisul menţionat, în contextul mijloacelor de probă administrate, a prevederilor legale aplicate, prin soluţiile pronunţate, prin prima cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel nu a reţinut motivele invocate de condamnat privind situaţia sa familială, motivând temeinic, în raport cu mijloacele de probă administrate sub acest aspect, respectiv adeverinţa eliberată la 9 martie 2006 de Primăria comunei Brăeşti, ce atestă să soţia condamnatului locuieşte împreună cu fiica sa majoră, căsătorită, întreţinerea asigurându-se din venituri constant realizate, în principal, de soţul acesteia, suficiente pentru a-i permite continuarea instruirii universitare prin cursuri la distanţă, depusă ca act nou în apel, înscrisurile privind existenţa unor tratamente medicale postoperatorii, că situaţia materială a familiei şi sănătatea soţiei acestuia nu impun întreruperea executării pedepsei.
Aşadar, în cauză instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub toate aspectele.
Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de condamnatul D.C. şi C.L. al comunei Brăeşti împotriva deciziei penale nr. 107 din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul C.L. al comunei Brăeşti la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de condamnatul D.C. şi C.L. al comunei Brăieşti împotriva deciziei penale nr. 107 din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul C.L. al comunei Brăieşti la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON (600.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3524/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3543/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
