ICCJ. Decizia nr. 3487/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3487/2006
Dosar nr. 618/33/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 277 din 7 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bistriţa – Năsăud, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul pornit împotriva inculpatului O.P.D., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., prin împăcarea părţilor.
În temeiul dispoziţiilor art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) – c) C. pen., şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului, reţinerea de 24 ore din data de 21 august 2004, orele 23,45.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Conform art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea solidară a inculpaţilor la plata sumei de 4.489.090 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare în favoarea părţii civile Spitalul Judeţean Bistriţa.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile P.G. a fost reparat integral.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 100 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
A fost obligată partea civilă P.G. la plata sumei de 20 lei (RON), în favoarea statului, cu acelaşi titlu.
Pentru a pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpaţii O.I. şi O.P.D. sunt fraţi, ambii având domiciliul în localitatea Prundu Bârgăului din judeţul Bistriţa – Năsăud. La data de 20 august 2004, cei doi fraţi s-au deplasat la mai multe baruri situate atât pe raza localităţii de domiciliu cât şi în localitatea Susenii Bârgăului, consumând băuturi alcoolice. În jurul orelor 23,00, cei doi inculpaţi au ajuns în barul S. din localitatea Susenii Bârgăului, local în care au continuat să consume băuturi alcoolice şi unde, la un moment dat, a sosit şi partea vătămată P.G. care se afla la rândul său sub influenţa băuturilor alcoolice.
Întrucât localul era plin, partea vătămată s-a aşezat la masa inculpaţilor, consumând împreună băuturi alcoolice şi purtând diverse discuţii, în cadrul cărora, la un moment dat, partea vătămată le-a solicitat inculpaţilor să îi faciliteze întâlnirea cu o persoană de sex feminin în vederea întreţinerii unor raporturi sexuale, precizând că este în măsură să achite contravaloarea unor asemenea prestaţii. În concret, partea vătămată a abordat acest subiect cu inculpatul O.I., care se afla în imediata sa apropiere şi care a lăsat să se înţeleagă faptul că are posibilitatea îndeplinirii solicitării părţii vătămate, deşi în realitate nu intenţiona să dea curs acestei cereri.
Înspre dimineaţă, cei doi inculpaţi au părăsit localul, fiind urmaţi imediat de către partea vătămată care, abordându-l pe inculpatul O.I., i-a solicitat din nou acestuia să îi faciliteze o întâlnire cu o persoană de sex feminin pentru a întreţine relaţii intime. Inculpatul i-a solicitat părţii vătămate să-l lase în pace, după care, la insistenţele acesteia, a împins-o pe partea vătămată, care a încercat să riposteze. Sesizând incidentul dintre cei doi, inculpatul O.P.D. care se afla cu câţiva metri în faţă, s-a deplasat în locul în care se aflau cei doi, ocazie cu care ambii inculpaţi au început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii şi palmele, iar după ce aceasta a căzut, inculpaţii au continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele, până când partea vătămată a ajuns în stare de inconştienţă.
În timp ce partea vătămată se afla în stare de inconştienţă la pământ, inculpaţii au început să o mai lovească, iar inculpatul O.P.D. a plecat de la faţa locului. Profitând de starea de inconştienţă a părţii vătămate şi de imposibilitatea acesteia de a se apăra, inculpatul O.I. a sustras din buzunarul hainei celui în cauză, suma de 10.000.000 lei, fără a fi văzut însă de fratele său, după care a plecat la rândul său de la faţa locului.
Pe timpul deplasării înspre domiciliul lor, inculpatul O.I. i-a relatat fratelui său faptul că a sustras banii părţii vătămate, ocazie cu care i-a şi remis lui O.P.D. suma de 4.000.000 lei din suma sustrasă în condiţiile mai sus menţionate.
În cursul zilei următoare, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva acelor doi inculpaţi, dată la care a fost internată în cadrul Spitalului Judeţean Bistriţa – Năsăud, Secţia Chirurgie, până la data de 27 martie 2004.
Ca urmare a plângerii părţii vătămate, cei doi inculpaţi au fost identificaţi la scurt timp, ocazie cu care aceştia au recunoscut săvârşirea faptelor imputate şi au restituit părţii vătămate suma sustrasă, 10.000.000 lei.
Din raportul de constatare medico – legală nr. 2190/II/a/109 din 13septembrie 2004, întocmit la nivelul S.M.L.J. Bistriţa – Năsăud, rezultă că partea vătămată P.G. a prezentat leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure, leziunile necesitând 22 – 24 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Ulterior, prin completarea raportului de constatare medico – legală s-a menţinut numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor traumatice suferite, conchizându-se totodată că, deşi leziunile suferite la nivelul urechi drepte au determinat o scădere temporară a auzului, acestea nu au condus la pierderea simţului auzului, scăderea nefiind încadrabilă într-un grad de invaliditate.
Audiaţi fiind, cei doi inculpaţi au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, astfel cum au fost acestea descrise mai sus.
Fapta astfel reţinută în sarcina inculpatului O.P.D., de a aplica lovituri repetate părţii vătămate, cu consecinţa cauzării unor leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 22 – 24 zile îngrijiri medicale, s-a apreciat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de vătămate corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.
Pe de altă parte, fapta coinculpatului O.I., de a sustrage în condiţiile descrise anterior, suma de 10.000.000 lei aparţinând părţii vătămate, constituie infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen.
În cursul cercetărilor judecătoreşti, partea vătămată P.G. s-a împăcat cu inculpatul O.P.D., atât sub aspectul laturii penale cât şi sub cel al laturii civile, astfel încât nu a mai emis pretenţii băneşti, împăcându-se totodată şi cu inculpatul O.I. sub aspectul laturii civile, situaţie în care nu a mai emis pretenţii civile nici de la acesta.
În cel priveşte pe inculpatul O.I., în raport de conduita corespunzătoare a acestuia anterioară săvârşirii faptei, relevată de lipsa antecedentelor penale, de stăruinţa manifestată de inculpat în repararea pagubei pricinuite părţii vătămate, dar şi de conduita sinceră a acestuia în cursul cercetărilor, contribuind astfel la stabilirea unei corecte stări de fapt, instanţa a reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul O.I., solicitând desfiinţarea acesteia ca nelegală şi netemeinică iar, în urma rejudecării cauzei, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei comise din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 şi 209 lit. a) C. pen., arătând că nu a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate iar, în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 861 C. pen., sau suspendarea condiţionată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 89/ A din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.I. împotriva sentinţei penale sus-menţionate.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, precum al individualizării judiciare necorespunzătoare a pedepsei aplicate.
În motivarea recursului, s-a susţinut că încadrarea juridică dată faptei este greşită, întrucât inculpatul a sustras banii părţii vătămate după ce, împreună cu fratele său, o lovise pe aceasta din alte motive, nicidecum în scopul de a o deposeda de bunuri. Cum hotărârea de a deposeda partea vătămată de bunuri a survenit ulterior exercitării violenţelor, încadrarea juridică corectă este aceea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., în concurs cu infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. d), e) şi g) C. pen.; pe de altă parte, în subsidiar, în raport de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de prejudiciul modic care a fost recuperat prin restituire, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului se impune reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este întemeiat.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei, se constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă, sub aspectul situaţiei de fapt, că partea vătămată şi inculpaţii O.I. şi O.P.D. au consumat împreună băuturi alcoolice până au ajuns cu toţii în stare avansată de ebrietate. Discuţiile purtate în bar, în sensul ca inculpatul O.I. să ducă partea vătămată la o persoană de sex feminin în scopul întreţinerii de acte sexuale, au continuat şi pe stradă, după părăsirea localului, de această dată inculpatul O.I. refuzând-o categoric pe partea vătămată. În acest context, pe fondul consumului de alcool, partea vătămată a lovit inculpatul, acesta a ripostat iar în sprijinul său a intervenit şi fratele său O.P.D., ambii lovind partea vătămată până când a căzut la pământ şi chiar după acest moment. Profitând de starea de inconştienţă a părţii vătămate, inculpatul O.I. a sustras banii părţii vătămate, în lipsa fratelui său care deja plecase de la locul agresiunii.
Din modul cum s-au derulat faptele, reiese că inculpatul O.I. nu a exercitat violenţe asupra părţii vătămate în scopul sustragerii banilor, ci pe fondul unor discuţii contradictorii purtate între persoane aflate în stare avansată de ebrietate iar hotărârea de a sustrage banii a survenit abia după ce aceasta era căzută la pământ, în imposibilitate de a reacţiona.
Conform definiţiei doctrinare, tâlhăria reprezintă un furt comis prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat, pentru a-şi asigura scăparea sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii. Potrivit definiţiei, această infracţiune are un conţinut constitutiv complex, fiind compusă din furtul propriu-zis, corespunzător definiţiei date de art. 208 C. pen., respectiv luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul însuşirii pe nedrept şi o acţiune secundară, constând în folosirea de violenţe (în sensul art. 180 şi 181C. pen.) sau ameninţări (în sensul art. 193 C. pen.).
În ceea ce priveşte acţiunea principală, de furt, nu există îndoială cu privire la aceasta, la fel de evidenţe fiind şi violenţele exercitate asupra părţii vătămate, însă între cele două acţiuni nu există acea legătură care să asigure o unitate de conţinut, respectiv cel complex al infracţiunii de tâlhărie. Cum nu există nici o probă în sensul că inculpatul O.I. a luat hotărârea de a sustrage banii părţii vătămate, înainte de exercitarea violenţelor sau concomitent cu acestea, iar din modul în care a acţionat, într-o stare avansată de ebrietate, fără a discuta nimic despre această intenţie cu fratele său (deşi au stat un timp îndelungat în bar iar pe stradă nu mai era nimeni la momentul exercitării violenţelor), precum şi după ce acesta părăsise deja locul faptei, reiese că sustragerea s-a produs fără legătură cu violenţele, profitând doar de starea în care se afla partea vătămată.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică corectă dată faptei, ce se desprinde din situaţia de fapt stabilită pe baza probelor aflate la dosarul cauzei, este cea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., în concurs real cu infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. d), e) şi g) C. pen., sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice, făcându-se aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen.
Pe cale de consecinţă, urmează ca inculpatul O.I. să fie condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. d), e) şi g) C. pen., la individualizarea judiciară a pedepsei avându-se în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările săvârşirii faptei, aşa cum au fost arătate pe larg mai sus, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului [(rămânând câştigate circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece calea de atac a apelului şi, respectiv, a recursului au fost exercitate doar de inculpat)]. În raport de aceste criterii, inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât printr-o pedeapsă privativă de libertate.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., Înalta Curte constată, potrivit înscrisului de la dosar apel, partea vătămată s-a împăcat cu inculpatul O.P.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., iar cu recurentul - inculpat O.I. doar sub aspectul laturii civile, având în vedere faptul că pentru infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina acestuia nu era posibilă împăcarea. Cum partea vătămată nu a fost prezentă la judecarea recursului, pentru aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 286 alin. (2) C. proc. pen., şi pentru a nu priva părţile de două grade de jurisdicţie, se va trimite cauza spre rejudecare, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 181 C. pen., la instanţa de fond.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de inculpat, va casa hotărârile atacate sub aspectul laturii penale, va schimba încadrarea juridică conform considerentelor prezentei decizii şi va condamna inculpatul la o pedeapsă privativă de libertate de un an şi 6 luni închisoare, interzicându-i totodată şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 89/ A din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj.
Casează în totalitate Decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 277 din 7 decembrie 2005 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., în art. 181 C. pen., şi art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bistriţa Năsăud, în vederea aplicării art. 286 C. proc. pen., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 181 C. pen.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3368/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3495/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
