ICCJ. Decizia nr. 3507/2006. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3507/2006
Dosar nr. 11/1/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 308/2005 pronunţată de Tribunalul Maramureş, a fost condamnat inculpatul B.V., la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată cu pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 386/2004 a Tribunalului Maramureş, stabilindu-se ca inculpatul să execute în final în regim de detenţie pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 12 mai 2003 la zi.
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003, inculpatul a fost obligat să restituie următoarele sume numiţilor: P.G. – echivalentul în lei la data executării a 3000 mărci germane şi 9.700.000 lei; B.G. – 18.000.000 lei; B.V.C. – echivalentul în lei la data plăţii a 3000 de mărci germane; C.Şt. – echivalentul în lei la data executării a 2000 de mărci germane; T.I. – echivalentul în lei la data executării a 600 euro; A.I. – echivalentul în lei la data executării a 1.100 euro; B.V. – echivalentul în lei la data executării a 3000 mărci, 200 dolari S.U.A. şi 25.000.000 lei; T.I. – 45.000.000 lei reactualizat în raport cu indicele preţului de consum la data executării; C.D. – echivalentul în lei la data executării a 1.570 euro; P.I.A. – echivalentul în lei la data executării a 1.500 euro; P.F.O. – echivalentul în lei la data executării a 600 dolari, 200 euro şi 13.000.000 lei; H.V. – echivalentul în lei la data executării a 800 dolari S.U.A. şi 300 euro; B.I. – 12.000.000 lei; B.V. – echivalentul în lei la data executării a 1.400 euro; C.T. – echivalentul în lei la data executării a 1.500 dolari S.U.A.; A.F.C. – echivalentul în lei la data executării a 100 euro şi 14.600.000 lei.
S-a constatat că inculpatul a restituit sumele de bani numiţilor B.Şt.D., C.I., A.F., W.P., R.C.I., F.M., P.M.F., H.C., C.I.C., T.G. şi M.M.
A fost menţinut sechestrul asigurator aplicat asupra bunurilor inculpatului şi s-a dispus confiscarea mijloacelor materiale de probă înregistrate la poziţia nr. 4/2005 din registrul mijloacelor de probă a instanţei.
S-a dispus păstrarea celor suporţi magnetici C.S. înregistraţi la poziţia nr. 4/2005 din registrul mijloacelor de probă al instanţei şi s-a dispus restituirea către inculpat a unei genţi de pânză de culoare neagră.
În temeiul art. 193 şi 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi a celor în favoarea numiţilor T.I., H.V. şi P.I.A.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul B.V. era cunoscut ca o persoană aflată în relaţii cu funcţionari din cadrul C.R.P.A.I. din cadrul S.E.I.P. Maramureş, Registrul Auto Român, D.G.F.P. Satu Mare şi Vamă, relaţii în baza cărora rezolva înmatriculări de autoturisme de provenienţă străină.
În acest context, persoanele care deţineau autoturisme străine cu o vechime mai mare de 8 ani, care nu puteau fi înmatriculate în România întrucât dispoziţiile legale în materie nu permiteau o atare înscriere în circulaţie, au luat legătura cu inculpatul, fie cunoscându-l personal, fie prin intermediul unor persoane din anturajul acestuia.
Faţă de aceste persoane inculpatul s-a angajat că va rezolva prin cunoştinţele pe care le are la vamă, R.A.R. şi poliţie, fie tranzitul vamal al autoturismelor cu plata taxelor vamale, fără scoaterea lor din România şi reintroducerea în ţară, fie abandonarea de către proprietar a vehiculului în favoarea statului şi achiziţionarea ulterioară tot de către proprietar prin Biroul Valorificări din cadrul D.G.F.P. Satu Mare, situaţie în care autovehiculul devenea înmatriculabil indiferent de vechime iar taxele vamale erau mai mici, urmate de omologarea acestora pentru circulaţia pe drumurile publice de către R.A.R. Baia Mare şi realizarea celorlalte formalităţi de către S.E.I.P. Baia Mare. În alte situaţii, inculpatul promitea înmatricularea prin procedeul recarosării, respectiv prin utilizarea de certificate de înmatriculare de acelaşi tip, obţinându-se în final omologarea la R.A.R.
În toate cazurile, inculpatul s-a prevalat de influenţa sa asupra unor funcţionari din cadrul instituţiilor mai sus amintite, formând persoanelor convingerea că poate rezolva cu aceştia înscrierea maşinilor în circulaţie într-una din modalităţile arătate, context în care pretindea diferite sume de bani; toate persoanele având interese pentru rezolvarea cărora au intrat în legătură cu inculpatul au declarat că i-au dat sumele de bani în considerarea relaţiilor de care s-a prevalat şi în vederea înmatriculării prin influenţă a autovehiculelor lor.
Pentru a întări încrederea persoanelor, inculpatul a obţinut pentru unele din acestea de la S.E.I.P. Baia Mare autorizaţii şi numere de circulaţie provizorii.
S-a reţinut că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul a desfăşurat următoarele activităţi:
1. În luna aprilie 2000, inculpatul B.V. a pretins şi a primit de la numitul B.Şt.D. suma de 2.500 mărci germane, iar până la finele anului 2001 a mai primit suma de 7.000.000 lei şi 600 euro pentru înmatricularea şi punerea în circulaţie a unui autoturism. Inculpatul B.V. i-a obţinut autorizaţii şi numere de circulaţie provizorii, dar nu a înscris în circulaţie autoturismul. Pentru a-i întări convingerea că va rezolva înmatricularea autoturismului, inculpatul a încheiat cu numitul B.Şt.D. trei contracte „de împrumut" pentru sumele primite de la acesta.
În cursul judecăţii, inculpatul a restituit sumele de bani sus-numitului.
2. La începutul anului 2000, inculpatul B.V. a primit de la numita P.G. suma de 3.000 DM, iar ulterior încă 10.000.000 lei pentru înmatricularea şi punerea în circulaţie a unui autoturism, asigurând-o că prin cunoştinţele sale de la vamă şi registrul auto poate să realizeze acest lucru. Inculpatul i-a obţinut numitei P.G. autorizaţie şi număr de înmatriculare provizoriu fără a realiza, însă, înmatricularea definitivă în circulaţie a autoturismului, aceasta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de 3000 DM şi 9.700.000 lei, mai puţin contravaloarea numerelor de circulaţie provizorie.
3. În cursul anului 2001, inculpatul B.V., în considerarea cunoştinţelor pe care a afirmat că le are la R.A.R. şi vamă, a primit de la numitul B.G. suma totală de 18.000.000 lei pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca BMW, fără a realiza serviciile pentru care a fost remunerat, acesta solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 18.000.000 lei.
4. În luna decembrie 2001, inculpatul B.V. a primit de la numitul C.I. suma de 3.000 dolari S.U.A., iar în cursul anului 2002, în mod repetat, suma totală de 25.000.000 lei şi 710 dolari S.U.A., în vederea înmatriculării unui autoturism.
Inculpatul i-a obţinut numitului C.I., în trei rânduri, autorizaţii şi numere provizorii de circulaţie pentru care a primit de la acesta suma totală de 2.100.000 lei.
Pentru garantarea „seriozităţii realizării serviciilor" inculpatul a predat numitului C.I. două înscrisuri intitulate „declaraţii", întocmite la 30 octombrie 2002 şi 14 aprilie 2003, prin care se angaja că va restitui sumele de bani, în situaţia neînmatriculării autoturismului şi a prezentat chitanţa vamală numărul 1246 din 8 octombrie 2002 emisă de Vama Zalău prin care a atestat fictiv că a achitat taxele vamale în contul lui C.I.; în realitate, chitanţa a fost emisă pentru numita F.M.
Lui C.I., inculpatul i-a restituit în cursul judecăţii sumele de bani remise.
5. În luna aprilie 2001, inculpatul B.V. a primit de la numitul T.I. suma totală de 600 euro pentru înmatricularea în circulaţie a unui autoturism marca Opel Kadet. Inculpatul a relatat numitului T.I. că înmatricularea autoturismului se va face prin metoda abandonului, sens în care s-a deplasat cu acesta la D.G.F.P. Satu Mare şi V.I. Satu Mare.
Cu toate că inculpatul a afirmat că înmatricularea nu este o problemă complicată, putând să o rezolve prin cunoştinţele de la vamă şi alte instituţii, nu a realizat înscrierea autovehiculului în circulaţie. Sus-numitul a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei remise.
6. În lunile iunie-august 2001, inculpatul a primit de la numitul B.V.C. suma totală de 3.000 mărci germane pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Audi 80. Inculpatul B.V. a rezolvat pentru numitul B.V.C. autorizaţii şi numere de circulaţie provizorii până în luna martie 2003, fără a realiza însă înmatricularea autoturismului în circulaţie, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei remisă.
7. În luna octombrie 2001, inculpatul B.V. a primit de la numitul C.Şt. suma de 2.000 mărci germane pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca BMW. Pentru garantarea „seriozităţii serviciului" între părţi s-a încheiat un contract de vânare-cumpărare la 09 octombrie 2001 în care se specifica concret că suma de bani a fost predată inculpatului pentru înmatricularea autoturismului. Inculpatul B.V. nu a înmatriculat în circulaţie autoturismul, dar numitul C.Şt. a beneficiat de autorizaţii şi numere provizorii de circulaţie şi a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei remise.
8. În luna decembrie 2001, inculpatul B.V. a primit de la numitul A.F. suma de 2.300 mărci germane şi 800 dolari S.U.A. pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Volkswagen Golf II. Inculpatul nu a înmatriculat în circulaţie acest autoturism, pe parcursul timpului, invocând diferite pretexte pentru a justifica acest lucru, cum ar fi faptul că nu putea deranja oricând cunoştinţele sale de la poliţie prin care urma să realizeze înmatricularea, acestuia inculpatul i-a restituit sumele de bani remise.
9. În luna martie 2001 şi luna februarie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul B.V., prin intermediul martorului D.V., suma totală de 3.000 mărci germane, 200 dolari S.U.A. şi 25.000.000 lei pentru înmatricularea autoturismului marca Renault. Inculpatul a afirmat că urma să remită cei 200 dolari S.U.A. funcţionarilor vamali care urmau să-l ajute la rezolvarea înmatriculării. Inculpatul a obţinut autorizaţii şi numere provizorii de circulaţie, dar autoturismul nu a fost înmatriculat în circulaţie. Şi acesta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor remise.
10. În toamna anului 2001 şi în lunile ianuarie-februarie 2003, inculpatul B.V. a pretins de la numitul A.I. suma de 1.100 euro, pe care i-a primit prin intermediul numitului T.G. pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Opel Vectra. Prin întocmirea în fals de către învinuitul P.G., la instigarea inculpatului B.V., a declaraţiei de abandon din 21 martie 2003, depusă la Vama de Interior Satu Mare, autoturismul a fost declarat abandonat în favoarea statului român, iar în continuare numitul A.I. a cumpărat autoturismul său de la B.V.D.G.F.P. Satu Mare cu suma de 6.000.000 lei. Ulterior, acesta a realizat singur demersurile pentru înmatricularea autovehiculului şi a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.100 euro.
11. În luna iunie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul C.D. suma de 1.600 euro pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Audi 80. Inculpatul a predat numitului C.D. autorizaţii şi numere de circulaţie provizorii fără a înmatricula în circulaţie autoturismul.
Sus-numitul a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.570 euro, mai puţin contravaloarea numerelor de circulaţie provizorie.
Inculpatul i-a mai solicitat suma de 50 euro pentru a rezolva favorabil cu funcţionarii R.A.S. inspecţia tehnică a autovehiculului, bani pe care nu i-a primit.
12. În luna iulie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numita Pap Floare suma de 800 dolari S.U.A. pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca BMW. Autoturismul nu a fost înmatriculat în circulaţie şi inculpatul a restituit numitei Pap Floare suma de 800 dolari S.U.A. întrucât erau colegi de serviciu la Spitalul Judeţean Maramureş.
13. În lunile iunie - decembrie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul P.O.F. suma totală de 600 dolari S.U.A., 200 euro şi 13.000.000 lei pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Citroen BX. Inculpatul i-a obţinut autorizaţii şi numere provizorii de circulaţie pe numele lui S.M. Inculpatul nu a înmatriculat în circulaţie autoturismul.
Cererea repetată de bani a fost motivată de inculpat cu faptul că banii iniţiali nu au fost suficienţi pentru plata taxelor şi că a dat nişte bani şi funcţionarilor vamali.
Şi acesta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei remise.
14. În lunile august-octombrie 2002, inculpatul B.V. a solicitat şi primit de la numitul P.I.A. suma totală de 1.500 euro, în valută sau în monedă naţională, pentru înmatricularea în circulaţie a unui autoturism.
Inculpatul nu a realizat înmatricularea în circulaţie a autovehiculului, iar ulterior numitul P.I.A., în mod legal, şi-a înmatriculat autoturismul în judeţul Cluj, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei remisă. Distinct de această sumă, inculpatul a mai solicitat şi alţi bani pentru plata taxelor vamale, pentru care a remis sus-numitului chitanţa care atesta plata.
De asemenea, a mai solicitat 200 euro pentru a rezolva prin cunoştinţele sale de la R.A.R. verificarea tehnică a autoturismului, bani care însă nu i-au fost daţi.
15. În vara anului 2002, în schimbul stingerii unei datorii de 800 euro, inculpatul B.V. a promit numitului P.M.F. înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Wolkswagen Golf. Inculpatul nu a înmatriculat în circulaţie autoturismul şi numitul P.M.F. a circulat cu autorizaţii şi numere de circulaţie provizorii, acestuia inculpatul i-a restituit suma de bani remisă.
16. În vara anului 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul C.T. suma de 1.500 dolari S.U.A. pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Audi 80, dar nu a realizat această înmatriculare. Inculpatul a afirmat că din aceşti bani urma să achite taxele vamale, să cumpere un talon pentru un autoturism de aceeaşi marcă şi să dea bani diverşilor funcţionari de la vamă şi registrul auto pentru rezolvarea înmatriculării.
Inculpatul nu a remis sus-numitului vreo chitanţă cu privire la plata taxelor şi nici nu a realizat înmatricularea.
C.T. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.599 euro.
17. În luna august 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul W.P. suma de 1.200 euro pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Volkswagen Transporter. Inculpatul i-a obţinut autorizaţii şi numere provizorii de circulaţie. Nici în prezent autoturismul nu a fost înmatriculat în circulaţie, acestuia inculpatul i-a restituit suma de bani remisă.
18. În luna septembrie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numita B.I. suma de 12.000.000 lei pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Volkswagen Passat, inculpatul nu a înscris în circulaţie autoturismul, B.I. solicitând obligarea inculpatului la plata sumei remise.
19. În luna octombrie 2002, inculpatul P.V. a pretins şi a primit de la numita F.M. suma totală de 1.500 dolari S.U.A. pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Opel Vectra. În acest scop, inculpatul a solicitat în mod repetat diferite sume de bani, susţinând că trebuie achitate o serie de taxe în vederea recarosării autovehicului, însă nu a prezentat nici o chitanţă. Cu toate că inculpatul a dat asigurări că poate rezolva prin cunoştinţele sale de la vamă şi R.A.R., înscrierea maşinii în circulaţie, nu a realizat acest lucru, restituind suma.
20. În luna noiembrie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul R.C.I. suma de 1.000 euro pentru înmatricularea în circulaţie a unui autoturism marca Ford Oreon. Inculpatul nu a înmatriculat în circulaţie acel autoturism, i-a restituit suma de bani remisă.
21. În luna noiembrie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul T.I. suma totală de 45.000.000 lei pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Renault 11 TD. Inculpatul nu a rezolvat înmatricularea în circulaţie a autoturismului, deşi a dat mereu asigurări că prin intermediul relaţiilor sale printre funcţionarii de la vamă şi R.A.R. va înscrie maşina în circulaţie, afirmând de altfel că o parte din bani îi va da acestor funcţionari.
T.I. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 45.000.000 lei reactualizată în raport de indicele preţului de consum la data executării.
22. În luna decembrie 2002, inculpatul B.V. a pretins de la numitul H.V. suma de 1.500 dolari S.U.A. şi a primit 1.200 dolari S.U.A. şi 300 euro pentru înmatricularea în circulaţie a unui autoturism marca Opel Vectra, afirmând că o parte din bani vor fi daţi funcţionarilor în vederea rezolvării problemei. Inculpatul i-a obţinut autorizaţii şi numere provizorii de circulaţie şi chiar i-a predat numărul de circulaţie definitiv, fără ca autoturismul să fie înscris în circulaţie. Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale rezultă că acele numere de circulaţie definitive aparţin lui V.I. din Baia Mare. Pentru garantarea seriozităţii" realizării serviciului, inculpatul a încheiat cu numitul H.V., la 6 decembrie 2002 şi 11 decembrie 2002, două acte intitulate „contracte de împrumut" şi înainte de arestarea preventivă i-a restituit suma de 400 dolari S.U.A., acesta a mai solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 800 dolari S.U.A. şi 300 euro.
23. În lunile decembrie 2002 – ianuarie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul B.V. suma totală de 1.400 euro pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Volkswagen Golf. Inculpatul a obţinut autorizaţii şi numere provizorii de circulaţie, dar nu a realizat înmatricularea în circulaţie a autoturismului, B.V. solicitând obligarea inculpatului la plata sumei remisă.
24. În luna februarie 2003, inculpatul B.V. a primit de la numitul P.C. suma de 1.000 euro pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca BMW 324 D. Pentru garantarea „seriozităţii" serviciilor promise a încheiat cu numitul P.C. un înscris intitulat „contract de împrumut". Inculpatul nu a înmatriculat în circulaţie autoturismul. Inculpatul a restituit numitului P.C. cea mai mare parte din bani, urmând să-i mai achite 300.000 lei, restituiţi şi aceştia în cursul judecăţii cauzei.
25. În luna februarie 2003, inculpatul B.V. a primit de la numitul C.I.C. suma de 400 euro pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Opel Omega şi nu a realizat această înmatriculare, restituindu-i ulterior suma de bani.
26. În luna februarie 2003, inculpatul B.V. a primit de la numitul T.G. suma de 1.500 euro pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca BMW, lucru pe care nu l-a realizat nici în prezent, restituindu-i suma de bani remisă.
27. În luna martie 2003, inculpatul B.V. a pretins de la numitul A.F.C. suma de 1.300 euro pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Mercedes 190 D, afirmând că are cunoştinţe la instituţiile în competenţa cărora intră această activitate. În luna mai 2003, inculpatul a primit efectiv suma de 100 euro şi 14.600.000 lei, încheind cu numitul A.F.C. un contract de împrumut pentru garantarea „seriozităţii" serviciilor oferite. Autoturismul nu a fost înmatriculat în circulaţie, A.F.C. solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor remise.
28. În prima decadă a lunii aprilie 2003, inculpatul B.V. a primit de la numitul M.M. suma de 600 euro pentru înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Ford Escort prin metoda abandonului la V.I. Baia Mare şi D.G.F.P. Baia Mare, instituţii la care a afirmat că are cunoştinţe, prin intermediul cărora problema va fi rezolvată rapid. Inculpatul nu a înmatriculat în circulaţie autoturismul pe care l-a predat în gaj lui M.F., de la care a obţinut, prin inducere în eroare, suma de 600 euro, în final inculpatul i-a restituit suma de bani remisă.
În raport de această stare de fapt ce rezultă din declaraţiile cumpărătorilor de trafic şi ale martorilor, din înregistrările convorbirilor telefonice şi notele de redare ale acestora, s-a reţinut că inculpatul a pretins şi a primit bani, în toate cazurile, pentru a determina lucrători din cadrul poliţiei, vămii şi registrului auto, asupra cărora a lăsat să se creadă că ar avea influenţă, să rezolve într-un anumit fel situaţiile, în care erau interesate persoanele de la care a luata banii.
Că inculpatul a prezentat aspecte concrete privind demersurile pe care le presupunea înmatricularea, de fiecare dată fiind sugerată implicarea unor funcţionari care făceau credibile afirmaţiile sale în legătură cu influenţa de care pretindea că se bucură.
S-a mai reţinut că instituţiile din care făceau parte funcţionarii menţionaţi, respectiv poliţia, vama şi registrul auto, aveau în competenţa lor efectuarea actelor în vederea cărora s-a promis exercitarea influenţei.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel în termen legal P.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul B.V., partea civilă F.M. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 362 lit. f) C. proc. pen., raportat la art. 363 C. proc. pen., numiţii P.Şt. şi P.S.L.
În susţinerea motivelor de apel, parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că pedeapsa stabilită de prima instanţă este netemeinică şi inaptă să contribuie la reeducarea inculpatului. De asemenea, hotărârea pronunţată a mai fost criticată şi în ceea ce priveşte omisiunea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile în favoarea numiţilor B.Şt., C.I., R.C., F.M., P.M.F. şi A.T., precum şi sub aspectul omisiunii instanţei de a face aplicarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000 care stipulează că hotărârea definitivă de condamnare sau de achitare se poate publica în ziarele centrale sau după caz, locale, menţionate în hotărâre.
Inculpatul B.V. în susţinerea motivelor sale de apel, a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie, apreciind că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport cu criteriile generale de individualizare şi solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi reducerea pedepsei ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.
Partea civilă F.M. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi obligarea inculpatului la plata sumei de 1300 dolari S.U.A. întrucât această sumă nu i-a fost restituită de inculpat.
Numiţii P.Şt. şi P.S.L. au solicitat în principal desfiinţarea sentinţei atacate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., confiscarea sumelor de 137.300.000 lei, 3.100 dolari S.U.A., 11.000 mărci germane, 6.77o euro, respingerea pretenţiilor civile formulate de părţile şi ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţele din 24 iunie 2003 ale P.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj. În subsidiar s-a solicitat menţinerea sechestrului asigurator doar până la concurenţa sumei de 62.952.673 lei, sumă rămasă la dispoziţia P.N.A. conform procesului verbal din data de 9 septembrie 2003.
Prin Decizia penală nr. 262/A/2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile, cu obligarea apelanţilor la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel s-au reţinut următoarele:
Sub aspectul individualizării pedepsei, s-a constatat că raportat la criteriile de individualizare ale dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond bine a apreciat că o pedeapsă de 5 ani cu executare în regim de detenţie este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.
Sub aspectul laturii civile s-a reţinut că hotărârea este legală şi temeinică; astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosar la filele 229-235, inculpatul a restituit sumele de bani pretinse mai multor persoane, printre care şi părţii civile F.M.
Cu privire la măsura asiguratorie a sechestrului aplicată asupra bunurilor inculpatului prin ordonanţele din 24 iunie 2003 ale P.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj, s-a apreciat că a fost în mod temeinic dispusă astfel că nu se impune ridicarea acestei măsuri.
Nici critica vizând omisiunea instanţei de a face aplicarea art. 30 din Legea nr. 78/2000 nu a fost primită reţinându-se că raportat la datele şi împrejurările cauzei această măsură nu se justifică.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.A. – Serviciul Teritorial Cluj şi P.Şt. şi P.S.L.
Parchetul a criticat hotărârea sub două aspecte:
- sub aspectul individualizării pedepsei în sensul că pedeapsa aplicată nu reflectă gradul de pericol social concret al faptelor, solicitând majorarea acesteia;
- sub aspectul omisiunii aplicării art. 30 din Legea nr. 78/2000 cu privire la publicarea hotărârii judecătoreşti de condamnare într-un ziar central sau local. Recurenţii P.Şt. şi P.S.L. au solicitat respingerea pretenţiilor părţilor civile arătate la poziţia 1-16 din dispozitivul hotărârii, ridicarea măsurii asiguratorii instituite de P.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj sau în subsidiar să se menţină sechestrul asigurator la nivelul sumei de 62.952.673 lei.
Examinând cauza în raport de motivele invocate cât şi din oficiu se constată că este fondat numai recursul declarat de P.Şt. şi P.S.L.
Recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nefondat pentru următoarele considerente:
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere atât circumstanţele în care au fost săvârşite faptele dar şi împrejurarea că în cursul judecării a restituit o parte din sumele pretinse şi lipsa antecedentelor penale, astfel că o majorare a pedepsei aplicate nu se justifică.
Nici motivul privind neaplicarea art. 30 din Legea nr. 78/2000 nu este întemeiat, dat fiind că instanţa de judecată este lăsată să aprecieze de la caz la caz oportunitatea şi eficienţa aplicării acestor dispoziţii, iar raportat la datele şi împrejurările cauzei, nu se justifică.
Recursul intimaţilor P.Şt. şi P.S.L. este fondat sub aspectul măsurii aplicării sechestrului asigurator, în sensul că în mod greşit s-a instituit sechestrul asigurator asupra imobilului situat în Baia Mare, judeţul Maramureş.
Imobilul asupra căruia s-a operat inscripţia ipotecară la cererea D.N.A., a făcut obiectul unei executări silite la solicitarea creditorilor, finalizată prin încheierea de adjudecare din 9 septembrie 2003.
Potrivit procesului verbal din 26 septembrie 2003 s-a distribuit din suma încasată la licitaţie creanţele creditorilor, rămânând la dispoziţia P.N.A. suma de 62.952.673 lei.
În consecinţă, se va înlătura măsura sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în str. Grănicerilor Baia Mare şi se va institui sechestru asigurator numai asupra sumei de 62.952.673 lei rezultată în urma distribuirii preţului asupra acestui imobil, evident rămânând sechestrul instituit asupra tuturor celorlalte bunuri aparţinând inculpatului.
Critica cu privire la greşita admitere a acţiunii civile este nefondată, în raport de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, în cauză impunându-se restituirea sumelor pretinse şi primite de inculpat, dat fiind că persoanele care au dat sumele, au denunţat faptele mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.
În consecinţă, se va admite recursul formulat în sensul considerentelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de intimaţii P.Şt. şi P.S.L. împotriva deciziei penale nr. 262/ A din 6 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează Decizia penală atacată şi desfiinţează sentinţa penală nr. 308 din 22 august 2005 a Tribunalului Maramureş numai cu privire la sechestrul asigurator instituit asupra imobilului situat în Baia Mare, judeţul Maramureş, măsură pe care o înlătură.
Instituie sechestrul asigurator şi asupra sumei de 62.952.673 lei rezultată în urma distribuirii preţului imobilului şi aflată la dispoziţia P.N.A.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj, privind pe inculpatul B.V.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 12 mai 2003 la 1 iunie 2006.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică., azi 1 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 492/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 6705/2006. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
