ICCJ. Decizia nr. 3547/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 108/P/2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A.G., D.A.H., G.C. și H.D.Z. sub forma autoratului și coautoratului sau complicității infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., respectiv, art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen.
S-a reținut, în fapt, că în perioada 5 - 14 februarie 2005, inculpații s-au constituit într-un grup, s-au deplasat în diferite orașe ca Timișoara, Lugoș și Bocșa, cu autoturismul, condus de inculpatul D.H.A., au deposedat, de telefoanele celulare un număr de 6 părți vătămate, elevi minori, folosind violența și amenințarea. Inculpații și-au împărțit rolurile: unii au exercitat actele care intră în latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie și alții au desfășurat activități privind paza locului faptei ori au asigurat transportul și deplasarea, de urgență, după săvârșirea faptei, pentru a nu putea fi depistați.
Prin sentința penală nr. 801 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Timiș au fost condamnați inculpații, la pedepse cuprinse între 4 ani închisoare, respectiv, 4 ani și 8 luni închisoare, cu aplicarea în favoarea acestora a circumstanțelor judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. Prin aceiași sentință, instanța a dispus achitarea inculpatului A.G. pentru una din tâlhăriile reținute în sarcina sa.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că inculpații sunt infractori primari, au dat dovadă de sinceritate în cursul procesului penal și au depus stăruință pentru repararea prejudiciilor, aspecte pe care le-a valorificat ca fiind circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii sub minimul special, al pedepselor.
în ce-l privește pe inculpatul A.G. a reținut că acesta nu a participat la una dintre faptele reținute în sarcina sa, descrise la pct. 5 din rechizitoriu.
Hotărârea de mai sus, a fost atacată cu apeluri de către procuror și inculpați.
în motivarea apelului declarat de către procuror s-a reținut faptul că achitarea dispusă față de inculpatul A.G. este neîntemeiată în raport cu probele administrate în cauză și că, în mod netemeinic, s-au reținut în favoarea inculpaților, existența circumstanțelor atenuante judiciare care au determinat un regim sancționator prea blând în raport cu pericolul social al faptelor săvârșite.
Apelul a fost completat de către Procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cu ocazia judecății apelului, în sensul că hotărârea este nelegală întrucât între inculpați existau interese contrarii și instanța a omis să desemneze apărători diferiți pentru fiecare dintre ei, ceea ce semnifică o încălcare a dreptului de apărare, cu consecința nulității absolute a hotărârii pronunțate.
Inculpații în apelurile lor au solicitat respingerea apelului procurorului și admiterea apelurilor lor în sensul schimbării încadrării juridice dată faptelor, din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen. și, respectiv art. 26 raportat la art. 21 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (2) lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și 209 C. pen.
Inculpatul D.A.H. prin avocatul său, a solicitat achitarea sa pentru una dintre faptele reținute în actul de inculpare.
Prin decizia penală nr. 128 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, au fost respinse, ca fiind nefondate, atât apelul procurorului, cât și apelurile inculpaților. în motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, în mod corect, reținându-se circumstanțe atenuante judiciare și că existența unor poziții procesuale diferite, între inculpați, care să justifice acordarea asistenței juridice separate, pentru fiecare dintre ei antrenează o nulitate relativă care nu poate fi invocată de procuror, dacă inculpații nu o susțin.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații G.C., H.D.Z., D.A.H. și A.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a arătat că hotărârea instanței de fond, menținută de instanța de apel este nelegală fiind încălcate dispozițiile referitoare la asigurarea dreptului de apărare obligatorie, ceea ce antrenează nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., motiv regăsit în dispozițiile art. 3899pct. 171 C. proc. pen.
De asemenea, că este și netemeinică, întrucât instanța, reținând în mod greșit circumstanțele atenuante judiciare, în favoarea inculpaților, a aplicat pedepse mult prea blânde, în raport cu pericolul social al faptelor săvârșite de aceștia, motiv regăsit în art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
în ședință publică, reprezentantul parchetului a arătat că, nu susține primul motiv de recurs și că înțelege să critice cele două hotărâri, pentru lipsa de motivare a acestora, solicitând, astfel, casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Inculpații, cu ocazia susținerii recursurilor declarate au invocat ca temeiuri art. 3859pct. 9, 12, 17, 171 C. proc. pen., susținând, totodată, motivele de recurs ale parchetului, cu privire la încălcarea drepturilor de apărare al inculpaților, apărați de un singur apărător, deși au interese contrarii și cu privire la nemotivarea hotărârii.
Examinând decizia atacată, în raport de motivele invocate, Curtea constată că fiind sesizată, în primul rând cu criticile scrise, indicate în recursul parchetului primând în analiză, motivul de nelegalitate legat de nerespectarea dreptului de apărare obligatorie a inculpaților, având interese contrare, motiv ce se regăsește în art. 3859pct. 171 C. proc. pen. și care, are drept consecință nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) din același cod.
într-adevăr declarațiile contradictorii ale inculpaților referitoare la comiterea faptelor și la contribuțiile personale ale acestora, la comiterea lor, demonstrează interesele contradictorii, ce făcea necesară prezența unor apărători diferiți, în lipsa cărora hotărârea trebuie considerată nulă absolut.
Practica judecătorească a decis, în acest sens că "desemnarea .. a unui singur apărător pentru mai mulți inculpați care au în cauză interese contrare echivalează cu neasistarea acestora de către apărător în cazurile în care asistența juridică este obligatorie potrivit legii, de aceea hotărârea pronunțată în aceste condiții este lovită de nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen".
în raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, implicit și recursurile inculpaților G.C., H.D.Z., D.A.H. și A.G. împotriva deciziei penale nr. 128 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, ca fondate, și să le admită, ca atare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casând decizia penală atacată și sentința primei instanțe, trimițând cauza spre rejudecare, de către instanța de fond, respectiv Tribunalul Timiș.
Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere și celelalte motive de recurs formulate în cauză, asupra cărora, Curtea nu se poate pronunța, în această fază a procesului.
Subzistând, și în prezent, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, Curtea va menține arestarea preventivă a inculpaților.
A fost văzută și reglementarea plății onorariilor avocaților care au asigurat apărarea din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3570/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3546/2006. Penal → |
|---|
