ICCJ. Decizia nr. 3546/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 33 din 23 februarie 2006 a Tribunalului Tulcea, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare (parte vătămată N.V.).
S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare (parte vătămată N.I.).
S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 1 octombrie 2005 la zi.
în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la plata sumei de 144,9 RON către partea civilă N.V., reprezentând cheltuieli de spitalizare.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
în fapt, s-a reținut că, la 1 octombrie 2005, inculpatul a întreținut prin violență un act sexual cu minora N.V., în vârstă de 11 ani și a încercat să întrețină raport sexual oral cu minorul N.I., în vârstă de 7 ani, prin constrângerea acestuia.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și, în raport de pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmărire produse, de persoana inculpatului și de starea de recidivă postexecutorie a acestuia, pedepsele au fost stabilite în limitele legale.
împotriva sentinței penale nr. 33 din 23 februarie 2006 a Tribunalului Tulcea, inculpatul a declarat apel, susținând că nu se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa, iar în ziua respectivă a consumat băuturi alcoolice.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 4/ MP din 7 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.C. împotriva sentinței penale nr. 33 din 23 februarie 2006 a Tribunalului Tulcea.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus reținerea și prevenția cu începere de la 23 februarie 2006 la zi.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, inculpatul reluând motivele invocate în apel, a formulat recursul de față.
Recursul este nefondat.
Verificându-se hotărârea atacată, în raport de critica adusă precum și din oficiu, Curtea reține că, probele au fost evaluate complet și corect, așa încât situația de fapt este cea corespunzătoare activității infracțională întreprinsă de inculpat, iar încadrarea juridică este cea legală.
Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul băut, a violat-o pe fiica în vârstă de 11 ani a concubinei sale, și a încercat să întrețină raport sexual oral și cu fratele acesteia, în vârstă de 7 ani, dar și în raport de datele ce caracterizează persoana recurentului, recidivist și de conduita nesinceră de pe timpul cercetărilor, pedepsele aplicate nu pot fi apreciate ca excesive.
Aceasta se va reține și pentru motivul că nici pedeapsa rezultantă de 10 ani nu cuprinde nici un spor de sancțiune deși era posibil dar nu era obligatoriu.
în consecință, hotărârea atacată va fi menținută iar recursul respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost aplicate și dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3547/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3569/2006. Penal → |
|---|
