ICCJ. Decizia nr. 3579/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 182 din 14 februarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., și art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., privind pedeapsa accesorie.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata arestării preventive a inculpatului de la 17 septembrie 2005 la zi și, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a acestuia.
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C.R., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., privind pedeapsa accesorie.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata arestării preventive a inculpatului de la 17 septembrie 2005 la zi și, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a acestuia.
în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpați suma de 230 RON dobândită prin vânzarea bunului sustras, astfel, de la inculpatul P.M.M. suma de 150 RON și de la inculpatul V.C.R. suma de 80 RON.
S-a luat act că partea vătămată P.C.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumelor de câte 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 16 septembrie 2005, în jurul orelor 19,30, în timp ce se deplasau pe strada Antiaeriană cei doi inculpați i-au sustras, prin violență, părții vătămate P.C.I. un telefon mobil, în valoare de 400 lei RON, pe care ulterior l-au vândut martorului P.C.R., primind de la acesta suma de 230 lei RON.
Situația de fapt descrisă mai sus a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor P.C.R. și A.V., dovada de predare a bunului sustras, procesele - verbale de consemnare a rezultatelor recunoașterilor din albume foto a inculpaților de către partea vătămată și martorul P.C.R., coroborate cu declarațiile inculpaților în care au recunoscut fapta săvârșită.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații P.M.M. și V.C.R. care au solicitat reindividualizarea sancțiunilor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora.
Prin decizia penală nr. 272/ A din 3 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 41467/3/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.M.M. și V.C.R.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpaților de la 17 septembrie 2005 la zi și a fost menținută starea de arest a acestora.
Au fost obligați apelanții inculpați la plata sumelor de câte 1.500.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 1.000.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.M.M. și V.C.R. care, prin apărătorii desemnați din oficiu, au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare recunoscute în favoarea lor, cu consecința reducerii cuantumului pedepselor aplicate.
în plus, inculpatul minor P.M.M. a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 teza II C. proc. pen., solicitând a i se aplica, pentru fapta săvârșită, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prevăzută de art. 104 C. pen.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
în ce privește sancțiunile aplicate inculpaților, înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor, instanțele trebuie să aibă în vedere o multitudine de criterii, printre care și cel al poziției subiective adoptate de făptuitori în raport cu faptele săvârșite și gradul de conștientizare a pericolului pe care acestea îl prezintă.
Aceste criterii sunt importante, deoarece permit instanței să aprecieze întinderii sancțiunii în raport de scopul pedepsei, așa cum este el definit de art. 52 C. pen.
în speță, chiar dacă infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este aceea de tâlhărie, nu se poate face abstracție de împrejurarea că, atitudinea violentă a fost aproape nesemnificativă, constând mai mult în intimidarea părții vătămate că obiectul material vizat este de mică valoare și însemnătate, de vârsta inculpaților recurenți (inculpatul minor P.M.M. avea 16 ani la data săvârșirii faptei, fiind elev, iar inculpatul V.C.R. depășise cu puțin vârsta majoratului) și de atitudinea avută de aceștia în cursul procesului penal, de recunoaștere a faptei săvârșite.
în raport de aceste elemente, înalta Curte apreciază că există temeiuri pentru diminuarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților în primă instanță iar pentru inculpatul P.M.M., minor și la data judecării recursului, scopul pedepsei poate fi atins și fără continuarea executării acesteia prin privare de libertate.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații P.M.M. și V.C.R. împotriva deciziei penale nr. 272/ A din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Va casa decizia penală sus-menționată și, în parte, sentința penală nr. 182 din 14 februarie 2006 a Tribunalului, secția a II-a penală, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și în rejudecare:
Va modifica pedepsele aplicate inculpaților, în sensul reducerii cuantumului acestora, după cum urmează:
- pentru inculpatul minor P.M.M. de la 3 ani închisoare, la 2 ani închisoare;
- pentru inculpatul major V.C.R. de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare;
în baza art. 81 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului minor P.M.M. prin prezenta decizie, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Va înlătura pentru inculpatul minor P.M.M. dispozițiile art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 359 C. proc. pen., va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor P.M.M., dacă nu este arestat în altă cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada reținerii și arestării preventive, astfel:
- pentru inculpatul V.C.R. de la 17 septembrie 2005 până la 5 iunie 2006;
- pentru inculpatul minor P.M.M. de la 17 septembrie 2005 până la data punerii efective în libertate a acestuia.
Sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei) au reprezentat onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați s-au plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3583/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3571/2006. Penal → |
|---|
