ICCJ. Decizia nr. 3570/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1528 din 2 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 35401/3/2005 al Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpata V.M. din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și în baza acestui articol, cu reținerea și a dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 30 iulie 2005 până la zi.
Prin aceeași sentință, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen., și art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a fost condamnată și inculpata minoră V.O. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
în baza art. 81 și art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare.
în temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei V.O. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 297/ IP din 31 iulie 2005, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 31 iulie 2005 până la punerea inculpatei în libertate.
S-a constatat că partea vătămată O.A.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpată suma de câte 175.000 lei.
Totodată, inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ziua de 30 iulie 2005, în jurul orelor 16,30, cele două inculpate împreună cu alte persoane de etnie rromă neidentificate, în timp ce se aflau într-un maxi-taxi ce staționa la Gara Chitila, jud. Ilfov, au înconjurat-o pe partea vătămată, au îmbrâncit-o, iar una din femeile din grup i-a sustras suma de 350.000 lei din buzunarul pantalonilor.
în același timp, inculpata V.M. a încercat să ia telefonul mobil din buzunarul părții vătămate, însă nu a reușit, iar inculpata V.O. căuta prin buzunare pentru a-i lua alte bunuri.
După ce partea vătămată a reușit să iasă din grupul respectiv, una dintre femeile de etnie rromă a lovit-o în cap cu o sticlă din material plastic.
Prin decizia penală nr. 143/A/2006 din 22 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 35401/3/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele V.M. și V.O. împotriva sentinței penale nr. 1528/ F din 2 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei V.M. timpul reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2005 până la zi și a fost menținută starea de arest a acesteia.
Totodată, inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei din urmă decizii, inculpata V.M. a declarat recurs, solicitând prin apărătorul ales, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în subsidiar, în baza art. 334 C. proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în tentativă la infracțiunea de furt prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 și 209 alin. (1) lit. f) C. pen., și pe cale se consecință, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, corespunzător noii încadrări juridice și raportat la circumstanțele atenuante, reținute în favoarea inculpatei.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Solicitarea inculpatei de a fi achitată pe motiv că nu ea este autoarea tâlhăriei nu poate fi primită, din probele administrate, rezultând, fără echivoc, faptul că aceasta a participat la îmbrâncirea părții vătămate, încercând chiar să-i sustragă telefonul mobil din buzunar.
Chiar dacă suma de bani a fost sustrasă de o altă persoană, rămasă neidentificată, desfășurând o acțiune adiacentă ce intră în componența infracțiunii complexe de tâlhărie, prin exercitarea de violente asupra părții vătămate, inculpata este coautoare la infracțiunea de tâlhărie, ea acționând conjugat cu celelalte persoane din grup.
Față de cele ce preced, este nejustificată și solicitarea inculpatei de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, în tentativă de furt calificat.
Probatoriul administrat atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată evidențiază foarte clar faptul că inculpata a urmărit sustragerea de bunuri din posesia părții vătămate prin agresarea directă a acesteia (îmbrâncind-o), dar profitând și de violențele săvârșite de celelalte persoane din grup cât și de neputința victimei de a se apăra, în condițiile în care a fost înconjurată de grupul de rromi din care făcea parte.
Lipsită de fundament este și solicitarea inculpatei de a i se reduce pedeapsa.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanțele de fond și de apel au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
Față de condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, de gradul de pericol social concret al infracțiunii cât și în raport de atitudinea inculpatei după săvârșirea faptei, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și de apel.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Potrivit dispozițiilor art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reținerii și arestării preventive de la 30 iulie 2005, până la 5 iunie 2006.
Totodată, recurenta inculpată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3571/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3547/2006. Penal → |
|---|
