ICCJ. Decizia nr. 3588/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 196 din 10 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1074 din 8 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2108 din 28 martie 2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de petiționarul I.D. obligându-l, totodată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1074 din 8 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
în temeiul dispozițiilor art. 174 - art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.D. la 9 ani închisoare, cu executare, în condițiile art. 71 și 64 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Prin cererea înregistrată la 26 iulie 2005 condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale 1074 din 8 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, susținând că nu este singurul vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care fost condamnat, motiv pentru care a solicitat audierea unor martori noi.
Prin referatul întocmit la 19 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, conform art. 403 C. proc. pen., constatând că în cauză nu este incidentă nici una din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 196 din 10 februarie 2006, apreciind că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și nici în celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., a constatat ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată și a respins-o ca atare.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 282/ A din 5 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat, obligându-l la plata sumei de 80 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de control judiciar a constatat că revizuientul nu a contestat împrejurarea că nu ar fi comis fapta pentru care a fost judecat și condamnat (fapt recunoscut atât la urmărire penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești), ci a susținut că la comiterea acesteia a participat și o altă persoană-numitul C.M.
S-a apreciat că stabilirea participației altei persoane la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală nu poate face obiectul unei cereri de revizuire, instanța de apel constatând că, în mod corect, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuientul condamnat I.D., care a reiterat motivele invocate în cererea inițială.
Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen., rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale.
Din aceleași dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminarea în fapt a cauzei penale.
Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii și a inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația exprimării de către partea interesată fie a simplei nemulțumiri a acesteia cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere, fie a afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia.
în cauză revizuientul I.P. a formulat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri pronunțate și pe fond admiterea cererii de revizuire, întrucât nu este singurul vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost judecat și condamnat, la aceasta participând și numitul C.M., sens în care a solicitat audierea unor noi martori.
Se constată că atât prima instanță cât și cea de control judiciar au procedat corect atunci când au apreciat că motivul invocat de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen., întrucât condamnatul deși a recunoscut constant săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și mai apoi condamnat, a tins, prin prelungirea probațiunii, să dovedească participarea unei alte persoane la comiterea aceleiași fapte, în persoana numitului C.M., situație ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.
Așadar, instanțele anterioare au pronunțat hotărâri legale, ce vor fi menținute, înalta Curte urmând ca, în baza prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat I.D. împotriva deciziei penale nr. 282/ A din 5 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3585/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3587/2006. Penal → |
|---|
