ICCJ. Decizia nr. 344/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.344/2006
Dosar nr. 595/1/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 604/ S din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpaţii C.S. zis Ş. şi G.C.C., la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării preventive din data de 21 iunie 2005, la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor.
În baza art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., obligă inculpaţii să plătească statului sumele de câte 375 RON cheltuieli judiciare, sumă care include şi onorar avocat oficiu de câte 100 RON pentru fiecare inculpat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii.
La termenul de judecare a apelurilor, respectiv 6 ianuarie 2006, instanţa de apel, prin încheiere, a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor, în baza dispoziţiilor art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., măsură pe care a menţinut-o.
În termen legal, inculpaţii au declarat recurs împotriva încheierii menţionate mai sus, motivele fiind netemeinicia menţinerii arestării preventive, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, în temeiul art. 139 C. proc. pen., deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri şi, în consecinţă, judecarea lor în stare de libertate.
Recursurile declarate de inculpaţii C.S. şi G.C.C. nu sunt fondate pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu .. închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului .. de la judecată .., se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În urma examinării lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, dispoziţiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecăţii în fond şi în apel, inclusiv derogările privind termenele au fost respectate de instanţele competente.
Ca atare, încheierea instanţei investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei primei instanţe, prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi s-a dispus menţinerea acestei măsuri, este legală.
Inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare şi există suficiente temeiuri că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.S. şi G.C.C. împotriva încheierii din 6 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosar nr. 31/P/Ap/2005.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 120 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2006. Penal. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 346/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
