ICCJ. Decizia nr. 3653/2006. Penal. Extrădare activă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3653/2006
Dosar nr. 8707/1/2006
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61 din 17 mai 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a dispus extrădarea în Italia a cetăţeanului italian urmărit C.C.
S-a menţinut şi prelungit arestarea provizorie a sus-numitului urmărit în vederea extrădării timp de 30 zile, de la 18 mai 2006, până la 16 iunie 2006.
Onorariul interpretului în sumă de 600 lei se plăteşte de Ministerul Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1471 din 27 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a sesizat instanţa de judecată, solicitând arestarea provizorie în vederea extrădării a cetăţeanului italian C.C. şi continuarea procedurii de soluţionarea a cererii de extrădare, formulată de autorităţile italiene.
În motivarea cererii, s-a arătat că împotriva cetăţeanului italian C.C. s-a emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul din Padova mandatul de arestare nr. 347/2005 R.E.S. din 14 mai 2005, pentru executarea pedepsei închisorii de 3 ani, 7 luni şi 10 zile dispusă pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, deţinere de droguri şi materiale explozive.
La dosar au fost depuse dovezile cu înscrisuri referitoare la cele arătate mai sus, în limbile italiană şi engleză şi traduse în limba română de un interpret autorizat de către Ministerul Justiţiei.
La data de 7 aprilie 2006, Curtea de Apel Timişoara a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a urmăritului C.C., pe o durată de timp de 30 zile, măsură care a fost prelungită cu încă 30 zile, până la data de 17 mai 2006 inclusiv, prin încheierea de şedinţă a instanţei din data 3 mai 2006.
Urmăritul C.C. a declarat că se opune extrădării sale, întrucât nu a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat în Italia.
El a formulat opoziţie la extrădare, susţinând:
- netemeinicia acuzaţiilor ce i s-au adus;
- condamnarea sa în contumacie, fără a fi fost citat vreo dată;
- imposibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare, în condiţiile arătate mai sus.
În consecinţă, s-a afirmat că condamnarea în Italia s-a făcut cu încălcarea art. 3 din al doilea Protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru extrădare, împrejurare în care Statul român poate refuza extrădarea.
Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „în cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse pronunţate printr-o hotărâre dată în lipsă împotriva sa, statul român poate refuza extrădarea în acest scop, dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane învinuite de săvârşirea unei infracţiuni. Totuşi, extrădarea se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare."
Potrivit informaţiilor comunicate de autorităţile italiene, rezultă că C.C. a fost condamnat în lipsă prin sentinţa penală nr. 2008/2001 a Tribunalului Padova, confirmată de Curtea de Apel din Veneţia la data de 30 septembrie 2003 şi declarată definitivă la 5 mai 2005.
Documentele justificative i-au fost expediate la domiciliul pe care l-a declarat, iar avocatul apărării a solicitat judecarea sumară a acestuia, ceea ce înseamnă că hotărârea judecătorească a fost dispusă pe baza documentelor conţinute în dosarul Procurorului Public.
Astfel, cum rezultă din sentinţa primei instanţe, în cursul audierii, C.C. a făcut propriile-i mărturisiri în prezenţa avocatului său.
Autorităţile judiciare italiene şi-au exprimat opinia potrivit căreia C.C. nu este îndreptăţit la un nou proces.
Aşa fiind, Curtea de Apel Timişoara a apreciat, ca nefondată, opoziţie la extrădare a urmăritului C.C., în timp ce cererea de extrădare a fost considerată ca întemeiată şi conform dispoziţiilor legale în materie, motiv pentru care a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs persoana extrădabilă, cetăţeanul italian C.C., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei pronunţate şi respingerea cererii de extrădare formulată de Statul italian.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Cererea de extrădare a persoanei urmărite C.C. îndeplineşte condiţiile impuse de Convenţia Europeană de extrădare încheiată la 13 decembrie 1957, la Paris, ratificată de România prin Legea nr. 80/1997, totodată cu protocoalele adiţionate ale Convenţiei încheiate la 15 octombrie 1975 şi 17 martie 1978, la Strasbourg.
Statul solicitant al extrădării, Republica Italiană, este parte semnatară a acestei Convenţii.
În cauză sunt îndeplinite cerinţele pentru a putea fi dispusă extrădarea, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea internaţională în materie penală.
Statul solicitant, Republica Italiană, a respectat dreptul la apărare al persoanei urmărite care a fost audiată şi a recunoscut faptele săvârşite în prezenţa unui avocat.
Deşi apărarea avea posibilitatea să prezinte probe, aceasta a cerut procedură simplificată.
Condamnatului i-au fost trimise toate documentele stabilite de lege la domiciliul declarat.
În aceste condiţii, persoana extrădabilă nefiind îndreptăţită la un nou proces penal în statul solicitant, iar cererea de extrădare fiind justificată şi conformă legislaţiei în vigoare, Curtea urmează a respinge recursul declarat ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă C.C. împotriva sentinţei penale nr. 61 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Onorariul interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 361/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 369/2006. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs → |
|---|
