ICCJ. Decizia nr. 369/2006. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.369/2006
Dosar nr. 23188/1/2005
(nr. vechi 7218/2005)
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1240 din 19 noiembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Paşcani, în dosarul penal nr. 1279/2001, a fost condamnată inculpata Z.G., la:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (4) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei.
A stabilit un interval de 2 ani care alături de cuantumul pedepsei aplicate a constituit termenul de încercare.
A admis acţiunile civile şi a obligat pe inculpată să plătească părţilor civile:
- SC V. SA Vaslui, cu sediul în Vaslui suma de 7.344.787 lei;
- SC A. SRL Iaşi strada Calea Chişinăului suma de 30.773.115 lei. A obligat pe inculpată să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 850.000 lei.
Sentinţa a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani sub aspectul individualizării pedepsei, respectiv a modalităţii de executare, având în vedere gradul de pericol social al faptelor şi valoarea însemnată a prejudiciului rămas nerecuperat.
Prin Decizia penală nr. 365 din 21 martie 2002 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul penal nr. 1151/2002, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, împotriva sentinţei penale nr. 1240 din 19 noiembrie 2001, pronunţată de Judecătoria Paşcani, sentinţă pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în sensul că a înlăturat dispoziţiile art. 861 C. pen. A aplicat inculpatei dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa din 30 septembrie 2000 a Poliţiei Paşcani, asupra bunurilor inculpatei până la recuperarea integrală a prejudiciilor.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, incluzând şi onorariul avocat oficiu în sumă de 300.000 lei.
Împotriva deciziei penale nr. 365 din 21 martie 2002 a Tribunalului Iaşi a formulat recurs peste termen inculpata Z.G., care a invocat prevederile art. 365 C. proc. pen., cu motivarea că a lipsit la judecata apelului, cât şi la pronunţare, a fost arestată la 7 iunie 2005 în Italia, iar recursul l-a declarat pe 10 iunie 2005, deci în termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 445 din 5 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 4143/2005, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca tardiv, recursul formulat de inculpata Z.G. împotriva deciziei penale nr. 365 din 21 martie 2002 a Tribunalului Iaşi.
A obligat recurenta la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a Curţii de Apel Iaşi, condamnata Z.G. a formulat contestaţie în anulare şi a invocat dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 717 din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins contestaţia în anulare formulată de condamnata Z.G. împotriva deciziei penale nr. 445 din 5 iulie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
A obligat contestatoarea la cheltuieli judiciare către stat.
A constatat că Decizia este definitivă.
Împotriva deciziei nr. 717 din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, condamnata a declarat recurs, intitulat „apel", fără a-l motiva în scris, iar la termenul fixat pentru judecarea căii de atac, apărătorul desemnat din oficiu a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Recursul declarat de condamnată este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Or, în cauză, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recursul petiţionarei condamnate Z.G. împotriva deciziei nr. 717/2005 Curţii de Apel Iaşi, care are caracter definitiv şi nu mai poate fi supusă căii de atac a recursului, acesta fiind inadmisibil în raport cu dispoziţiile procedurale penale evocate.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de contestatoare se va respinge, ca inadmisibil, iar recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnata Z.G. împotriva deciziei penale nr. 717 din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3653/2006. Penal. Extrădare activă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 444/2006. Penal → |
|---|
