ICCJ. Decizia nr. 3654/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sesizarea înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a solicitat, în temeiul art. 44 - art. 45 din Legea nr. 302/2004, soluționarea cererii de extrădare a numitului G.J. către Republica Turcia.
S-a arătat că autoritățile judiciare din Republica Turcia au cerut, cu respectarea procedurilor legale, la 16 mai 2006 prin adresa nr. 41636/2006 extrădarea către acest stat a numitului G.J., urmărit pentru punerea în executare a mandatului de arestare, emis în baza hotărârii nr. 2001/115 din 23 martie 2001 a Tribunalului Penal din Iskilip, privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 455 C. pen. turc.
în fapt, s-a reținut de către instanța condamnatoare că persoana extrădabilă din prezenta cauză, conducând autovehiculul a accidentat pe partea vătămată Y.K. care se angajase în traversare, iar aceasta a decedat, ulterior, ca urmare a impactului.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 26 și 28 din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare, fapta are corespondent în legislația penală română în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., sancționată cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Prin încheierea de ședință nr. 6/ F din 9 mai 2006 dată în dosarul nr. 4983/2/2006 (1502/2006) de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus arestarea provizorie, pe o perioadă de 20 de zile, de la 9 mai 2006 la 28 mai 2006, în vederea extrădării numitului G.J.
La dosarul cauzei s-au depus în original documentele emise de autoritățile turcești, hotărârea judecătorească, mandatul de arestare, extras de stare civilă, traducerile autorizate în limba română ale acestora, corespondența dintre ministerele de justiție din cele două țări.
Audiat de instanță, G.J., cunoscând fapta pentru care a fost condamnat a declarat că este de acord cu extrădarea sa în Turcia. Acesta a precizat că are afaceri pe care le derulează în România pe care ar dori să le rezolve până la extrădarea sa efectivă. în susținerea celor arătate, a depus la dosarul cauzei, în copie xerox, un certificat de înregistrare a unei societăți comerciale, un contract de cesiune de părți sociale, o adresă emisă de P.B., permisul de ședere valabil până în 17 decembrie 2006.
Prin sentința penală nr. 90 din 25 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de extrădare formulată de către Republica Turcia privind-l pe numitul G.J.
A luat act, în conformitate cu art. 48 pct. 3 din Legea nr. 302/2004, de declarația numitului G.J., privind extrădarea sa voluntară.
A dispus extrădarea numitului G.J. în Republica Turcia în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin hotărârea nr. 2001/115 din 23 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Penal din Iskilip, rămasă definitivă la 19 iunie 2002, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 455 lit. c) C. pen. turc, corespunzător art. 178 alin. (2) C. pen. român.
în baza art. 45 coroborat cu art. 54 alin. (3), cu referire la art. 59 din Legea nr. 302/2004, a prelungit arestarea provizorie a numitului G.J., dispusă de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea nr. 6/ F din 9 mai 2006, de la 29 mai 2006 la 27 iunie 2006 inclusiv.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă G.J., solicitând, prin apărătorul ales, admiterea recursului și, pe fond, modificarea temeiului de drept al admiterii sesizării parchetului privind cererea de extrădare formulată de către Republica Turcia.
Examinând hotărârea atacată, înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, persoana extrădabilă are dreptul să declare în fața instanței că renunță la beneficiile pe care i le poate conferi legea, de a se apăra împotriva cererii de extrădare și că își dă consimțământul să fie extrădată și predată autorităților competente ale statului solicitant.
De asemenea, același text de lege prevede că dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanța ia act despre aceasta prin sentință și dispune totodată asupra măsurii preventive necesare să fie luată până la predarea persoanei extrădabile.
Sentința este definitivă și se redactează în 24 de ore și se transmite de îndată, în copie legalizată, Ministerului Justiției pentru a proceda conform legii.
în consecință, urmează să se constate că sentința penală nr. 90 din 25 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin care s-a luat act de declarația numitului G.J. privind extrădarea sa voluntară, în condițiile art. 48 pct. 3 din Legea nr. 302/2004, este definitivă.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de numitul G.J.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3656/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3624/2006. Penal → |
|---|
