ICCJ. Decizia nr. 3657/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 31 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. 558/P/2006, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului H.M., în baza art. 160b C. proc. pen.
S-a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs, în termen legal, inculpatul H.M. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și punerea sa de îndată în libertate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1679/P/2005 din 20 septembrie 2005, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul H.M., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit. f) și b) C. proc. pen. și a fost menținută succesiv pe tot parcursul procesului penal, începând cu data de 25 august 2005.
Prin sentința penală nr. 190 din 19 aprilie 2006, Tribunalul Constanța a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, la data de 24 august 2005, l-a înjunghiat cu o suliță confecționată artizanal pe C.L.A.
La termenul de judecată din data de 31 mai 2006, Curtea de Apel Constanța, investită cu judecarea apelului declarat de inculpat, a verificat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Instanța de judecată a constatat că măsura arestării preventive a fost luată și menținută în condițiile legii.
întrucât temeiurile pentru care această măsură a fost dispusă nu au încetat și impus în continuare privarea de libertate a inculpatului, instanța de judecată a dispus, în mod just, menținerea ei.
Inculpatul este recidivist și a săvârșit o infracțiune de o gravitate sporită, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
împotriva inculpatului există probe că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de către prima instanță.
în consecință, hotărârea atacată nu este supusă casării, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Au fost văzute dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 3658/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3656/2006. Penal → |
|---|
