ICCJ. Decizia nr. 3624/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 131 din 2 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul București s-au hotărât următoarele:
- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul U.E., la pedeapsa de 10 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 C. pen.;
- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare;
- în baza art. 5 din Legea nr. 143/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnatul inculpat la 5 ani închisoare.
S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 C. pen.
în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1412 din 13 septembrie 2004, pronunțată de Judecătoria sector 1 București, dispunându-se executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul U.E. având de executat, în final, pedeapsa de 13 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 C. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație de fapt:
în data de 30 martie 2005, au fost înregistrate la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București, denunțurile formulate de numiții P.L.O. și D.L.R. prin care se aduceau la cunoștință organelor de urmărire penală faptul că un individ pe nume U.E., zis E. vinde droguri în locuința sa, situată în București.
în vederea prinderii în flagrant, denunțătorul P.L.O. a pus la dispoziția organelor de poliție suma de 2.000.000 lei; aceasta urmând a fi folosită pentru cumpărarea la data de 31 martie 2005 a cantității de 5 doze de heroină de la inculpat.
Bancnotele puse la dispoziție au fost înseriate de organele de poliție în prezența martorului asistent S.C.E.
Anterior acestor operațiuni, denunțătorul a fost percheziționat de organele de poliție, pentru a se asigura că asupra acestuia nu se găsesc alte bunuri sau sume de bani, altele decât cele consemnate în procesul verbal.
Denunțătorul s-a deplasat la locuința inculpatului, i-a dat banii, iar acesta i-a dat 5 doze de heroină, tranzacția efectuându-se în prezența martorului care în declarația dată procurorului a arătat că a stat la o distanță de 1-2 m față de aceștia, asistând la întreaga operațiune.
Organele de poliție, în baza autorizației emisă de Tribunalul București, au descins în imobilul respectiv, au procedat la efectuarea percheziției, ocazie cu care au găsit o seringă hipodermică ce conținea 14 unități de substanță lichidă de culoare maron închisă și 29 de punguțe din material plastic de culoare albă, ce conțineau o substanță pulverulentă bej-maronie, o altă seringă hipodermică ce conținea 25 unități de substanță lichidă de culoare maronie, care au fost introduse în două plicuri sigilate.
Cu ocazia descinderii la inculpat se aflau mai multe persoane, identificate de poliție și care au declarat că veniseră cu intenția să consume droguri la inculpat.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul.
Prin decizia penală nr. 192 din 10 martie 2006, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința apelată și rejudecând:
- a dedus din pedeapsa de 13 ani aplicată inculpatului și perioada executată în baza sentinței penale nr. 1412 din 13 septembrie 2004 a Judecătoriei sector 1 București, de la 29 aprilie 2004, la 14 septembrie 2004;
- în temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului numai exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;
- a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.
în motivarea soluției, instanța de apel a reținut că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, având în vedere natura și gravitatea celor trei infracțiuni comise este în măsură să asigure realizarea scopului sancționator, dar și educativ-preventiv, astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen. în ce privește interzicerea tuturor drepturilor, în cadrul pedepsei accesorii, instanța a constatat nelegalitatea hotărârii prin aceea că, restricționarea drepturilor trebuia să corespundă unor scopuri legitime.
în termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat pentru nelegalitate în ce privește încadrarea juridică a faptelor care corect era numai în dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 iar în ce privește pedeapsa a solicitat reducerea.
Criticile vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., dar recursul se constată că fi nefondat pentru considerațiunile ce urmează:
Instanțele pe baza probelor administrate au reținut o corectă stare de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestuia, respectiv, trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu și punerea la dispoziție a locuinței pentru consum ilicit de droguri.
Deși, pe parcursul procesului inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, martorii M.M.C. și B.E.A. au declarat că inculpatul a vândut 2 și respectiv 5 doze de heroină, martorul M.M.C. fiind tocmai cel care a cumpărat de la inculpat cele 2 doze luate de inculpat din borcanul în care ulterior, au fost găsite de poliție încă 29 doze de heroină.
Pe de altă parte, la 31 martie 2005, inculpatul a vândut martorului denunțător P.L.O. 5 doze de heroină contra sumei de 1.500.000 lei, după ce, anterior mai vânduse altei persoane 5 doze de heroină.
în raport de acest material, este evident că inculpatul pe lângă infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 a comis și infracțiunea continuată de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în concurs real atât cu infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, cât și infracțiunea de punere la dispoziție a locuinței pentru consum ilicit de droguri.
Referitor la această din urmă infracțiune, lucrătorii de poliție cu ocazia descinderii și percheziției efectuată la locuința inculpatului în ziua de 31 martie 2005 au surprins mai multe persoane identificate ca fiind D.I.D., B.E.A., M.M.C., T.A.F., M.M.G.
în depozițiile lor, aceste persoane au arătat că se aflau în vizită la inculpat și intenționau să consume heroină în momentul în care organele de poliție au pătruns în imobil.
împrejurările descrise, rezultate din probele administrate conturează elementele și conținutul constitutiv al celor trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, neexistând motive care să justifice o soluție de schimbare a încadrării juridice într-o singură infracțiune prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Nefondată este și critica vizând reducerea pedepsei aplicate.
Recurentului inculpat i s-a aplicat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc o pedeapsă la limita minimă legală în contextul în care a comis trei infracțiuni de un pericol deosebit, în stare de recidivă postcondamnatorie.
Respectând regula de sancționare a recidivei, instanța a dispus corect revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare și în consecință, a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată.
Recurentul inculpat nu a avut o conduită procesuală sinceră pe parcursul procesului, așa încât, nu se constată motive care să justifice o coborâre a pedepsei sub limita minimă legală de 10 ani prin reținerea dispozițiilor art. 74 - art. 76 C. pen., în favoarea sa.
în raport de criteriile enumerate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se apreciază că pedeapsa aplicată acestuia în cuantum și modalitate de executare respectă aceste pierderi și în același timp este de natură să realizeze cerințele prevăzute de art. 52 C. pen.
în atare situație, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
în temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., iar recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3654/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3619/2006. Penal → |
|---|
