ICCJ. Decizia nr. 4069/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4069/2006
Dosar nr. 8145/1/2006
Şedinţa publică din 23 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, prin ceea ce a denumit generic „HOTĂRÂREA PENALĂ nr. 23", a admis plângerea formulată de persoana vătămată C.A. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 54/ P din 18 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în cauza privind pe M.M., Z.L. şi M.Şt. cercetaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
A desfiinţat rezoluţia, a redeschis urmărirea penală şi a dispus continuarea efectuării actelor premergătoare conform art. 224 C. proc. pen., în ce priveşte fapta de reţinere şi indisponibilizare a autoturismului. A trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rezoluţia 54/P/2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de Z.L., comisar, M.M., subcomisar şi M.G., comisar şef, toţi poliţişti în cadrul I.P.J. Iaşi.
Împotriva celor 3 poliţişti, la 8 martie 2005, au formulat plângerea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, numiţii C.A. şi fiul acestuia C.R.V. pentru faptul că, la 18 iunie 2002, poliţiştii care le-au efectuat o percheziţie domiciliară autorizată potrivit legii au ridicat din locuinţa petenţilor în vederea cercetărilor 11 cartuşe, o armă de vânătoare şi 19 pachete cu carne de căprioară.
Au mai sesizat că poliţiştii le-au indisponibilizat în vederea cercetărilor autoturismul BMW pe o perioadă de 7 luni.
Instanţa mai reţine că procurorul care a soluţionat cauza prin rezoluţia de neurmărire penală a poliţiştilor a motivat că faptele lor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu întrucât au acţionat în baza autorizaţiei de percheziţie emisă de procuror iar autoturismul a fost indisponibilizat pe durata cercetărilor, existând indicii temeinice că a fost achiziţionat prin încălcarea legii.
Se mai reţine că Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin rezoluţia nr. 1015/II/2 din 7 octombrie 2005, a respins plângerea lui C.A. împotriva modului de soluţionare a dosarului 59/P/2005.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Iaşi apreciază că în privinţa bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei în mod legal procurorul prin rezoluţia atacată a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.M. şi Z.L., după cum legală este soluţia de neurmărire penală şi faţă de M.Şt. care nici n-a participat la percheziţie.
În privinţa autoturismului marca BMW instanţa constată că nu există date cu privire la adevăratul proprietar şi cu privire la indisponibilizarea lui.
În acest context, conchide instanţa, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de Z.L. şi M.M. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu este lămurită pe bază de probe, astfel că în baza art. 2781 pct. 8 lit. b), a admis plângerea petentului, a redeschis urmărirea penală şi a dispus continuarea efectuării actelor premergătoare cu privire la situaţia autoturismului, trimiţând cauza la procuror.
Împotriva hotărârii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, petentul C.A. şi Z.L.
În recursul procurorului hotărârea este criticată pentru greşita admitere a plângerii formulată împotriva rezoluţiei de neurmărire penală, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă neîndoielnic că faptele poliţiştilor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii.
Petentul C.A. critică hotărârea pentru faptul că instanţa de fond nu a admis în totalitate plângerea şi cu privire la ridicarea armei de vânătoare, a cartuşelor şi a cărnii.
Z.L., una din persoanele faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a formulat, de asemenea recurs, pe care însă nu l-a motivat.
Înalta Curte, examinând cauza în recurs potrivit art. 3856 alin. (3) C. pen., constată că toate trei recursurile sunt fondate pentru următoarele motive:
Încă de la început se constată folosirea inadecvată a unor instituţii procedurale care sunt de strictă interpretare.
Art. 311 C. proc. pen., partea specială titlul II referitor la judecată arată felul hotărârilor: sentinţă, decizie, încheiere pe care le defineşte.
Respectarea scrupuloasă a distincţiilor cu privire la felul hotărârilor de către judecătorul cauzei este importantă pentru că fiecare categorie de hotărâri are regim juridic propriu cu reguli şi efecte procedurale diferite. Din acest motiv în cursul procesului penal, codul referă expres la felul hotărârii prin care se rezolvă fiecare chestiune dedusă judecăţii.
Aceasta este şi situaţia plângerii în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată reglementată la art. 2781 C. proc. pen.
Astfel la alineatul 8 lit. a) şi b) al articolului menţionat legea prevede că instanţa pronunţă sentinţă iar în cazul de la lit. c) pronunţă încheiere.
În cauză, Curtea de Apel Iaşi a făcut aplicarea art. 2791 alin. (8) lit. b) şi trebuia potrivit legii să pronunţe o sentinţă.
Prin nesocotirea prevederilor legale menţionate instanţa a soluţionat cauza prin ceea ce a denumit generic „HOTĂRÂREA PENALĂ".
Cât priveşte chestiunea esenţială a soluţionării fondului de către instanţă, prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei.
Astfel:
Potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., invocat de Curtea de Apel Iaşi ca temei al hotărârii „Instanţa admite plângerea prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispoziţiile art. 333 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Din examinarea textului rezultă că instanţa, admiţând plângerea prin sentinţă procedează diferit după tipul de act adoptat de procuror: rezoluţie sau ordonanţă („după caz" este exprimarea legiuitorului").
Astfel, în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, desfiinţează această rezoluţie şi trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale când nu a existat învinuit în cauză, astfel cum acesta este definit în art. 229 C. proc. pen.
În cazul ordonanţei de scoatere sau încetare a urmăririi penale instanţa va trimite cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale întrucât, potrivit art. 242 şi art. 249 referitoare la încetarea şi scoaterea de sub urmărire penală în aceste cazuri a existat învinuit sau inculpat în cauză prin urmare anterior ordonanţei împotriva făptuitorului se începuse urmărirea penală sau se pusese în mişcare chiar acţiunea penală. Este important a sublinia că instanţa nu are competenţă să înceapă sau să redeschidă urmărirea penală ci doar să trimită cauza la procuror în vederea desfăşurării acestor activităţi procedurale întrucât începerea (art. 228 C. proc. pen.) şi redeschiderea urmăririi penale (art. 273 C. proc. pen.) sunt apanajul exclusiv al procurorului.
Propoziţia „Dispoziţiile art. 333 alin. (2) se aplică în mod corespunzător" este neechivocă şi se referă la obligaţia instanţei de a arăta motivele pentru care a dispus desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei, faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce mijloace de probă, evident numai după începerea sau redeschiderea urmăririi penale reglementată în propoziţia anterioară.
În cauză, instanţa Curţii de Apel Iaşi a admis plângerea petentului C.A. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale care a desfiinţat-o şi a dispus redeschiderea urmăririi penale şi continuarea efectuării actelor premergătoare conform art. 224 C. proc. pen.
Dispoziţiile din hotărârea de redeschidere a urmăririi penale şi de continuare a efectuării actelor premergătoare conform art. 224 C. proc. pen., sunt complet nelegale.
Pe de o parte, conform art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanţa care soluţionează cauza nu începe sau nu redeschide ea însăşi urmărirea penală ci trimite cauza procurorului să procedeze la efectuarea acestor acte procesuale întrucât acesta are competenţa exclusivă să efectueze sau să supraveghere urmărirea penală conform dispoziţiilor din Titlul I al Părţii Speciale a Codului penal.
Redeschiderea urmăririi penale de către instanţă este făcută cu încălcarea competenţei şi atrage nulitatea absolută.
Pe de altă parte, potrivit art. 273 alin. (1) C. proc. pen., redeschiderea urmăririi penale se face numai în cazul în care anterior s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.
Or, aşa cum s-a arătat în cauză procurorul a adoptat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale şi nu ordonanţă de scoatere sau încetare a urmăririi penale.
Aşadar, chiar dacă instanţa după desfiinţarea rezoluţiei ar fi trimis procurorului cauza nu putea să dispună redeschiderea urmăririi penale, acesta n-ar fi avut cum să redeschidă un demers juridic, urmărirea penală, care în realitate n-a fost deschis niciodată.
În sfârşit, această hotărâre n-ar putea fi adusă la îndeplinire fie şi numai pentru faptul că după redeschiderea urmăririi penale nu se pot administra acte premergătoare ci acte de urmărire penală.
Astfel, potrivit art. 224 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la actele premergătoare, „în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare".
Prin urmare este de esenţa actelor premergătoare că ele se pot administra numai înainte de începerea urmăririi penale şi nicidecum după începerea sau redeschiderea urmăririi penale.
Rezultă prin urmare că „HOTĂRÂREA 23" a Curţii de Apel Iaşi este total inaptă de a fi pusă în executare şi de a rezolva fondul cauzei.
Aşa fiind, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 38515 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.
Prin urmare, Înalta Curte va admite recursurile procurorului, ale petentului C.A. şi Z.L., va casa în totalitate hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi petenţii C.A. şi Z.L. împotriva hotărârii penale nr. 23 din 13 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4019/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4075/2006. Penal. Revocarea măsurilor de... → |
|---|
