ICCJ. Decizia nr. 3976/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3976/2006
Dosar nr. 9728/1/2006
Şedinţa publică din 20 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 485/46/2006 (nr. 96/P/2006) al Curţii de Apel Piteşti, pe rol aflându-se cauza penală privind pe inculpatul S.G., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5, 6, 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 289, art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, s-a luat în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.
În termen legal, inculpatul S.G. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând, în temeiul art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea încheierii atacate, rejudecarea, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa de îndată în libertate, susţinând că încheierea menţionată prezintă viciul nemotivării, este succintă, ambiguă, nemotivată, nefiind respectate dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
A mai precizat faptul că, în prezent, nu mai este comisar de poliţie, că temeiul învinuirii a fost zdruncinat, că în dosar există probe doar pentru infracţiunea de mită pentru suma de 200 Euro, iar pentru restul infracţiunilor nu există probe, declaraţiile denunţătorului fiind contradictorii, iar săvârşirea infracţiunii de fals intelectual nu poate fi reţinută, astfel că menţinerea măsurii arestării preventive este nejustificată şi nelegală, iar potrivit hotărârilor C.E.D.O. această măsură are un caracter excepţional.
A mai susţinut că este arestat preventiv de 6 luni, că este victima unei înscenări, datorită candidaturii sale la postul de şef la circulaţie, post dorit de alte persoane, că în prezent, nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, menţinerea stării de arest preventiv apărând astfel ca o măsură sancţionatoare.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi exista probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivul de recurs invocat, se reţine că instanţa de fond, la 13 iunie 2006, a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a fost cercetat şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5, 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi susţinerea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 289 şi art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuarea privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, faţă de împrejurarea că cercetarea judecătorească în cauză nu a fost finalizată, nefiind audiaţi toţi martorii din acte, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, precum şi faţă de persoana inculpatului, comisar de poliţie, care prin natura funcţiei sale era un organ abilitat să aplice şi să respecte legea, astfel că a dispus menţinerea stării de arest a acestuia.
Ca atare, încheierea pronunţată la 13 iunie 2006 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva încheierii din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Piteşti pronunţată în dosarul nr. 485/46/2006 (nr. 96/P/2006).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3955/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4017/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
