ICCJ. Decizia nr. 4119/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4119/2006
Dosar nr. 1812/39/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 01 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I., la o pedeapsă de 5 ani şi 10 luni închisoare, precum şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 359 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţă penală nr. 389 din 17 septembrie 2001, pronunţată de Judecătoria Fălticeni, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă, dispunând ca inculpatul T.I. să execute pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul M.F., la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.
S-a constatat că această infracţiune la care a fost condamnat prin prezenta sentinţă este în concurs cu infracţiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat, la o pedeapsă de 9 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 623/2004, pronunţată de Judecătoria Fălticeni şi, potrivit art. 33 şi 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse, respectiv 6 luni închisoare şi 9 luni închisoare, dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.
S-a constatat că inculpatul a executat această pedeapsă fiind liberat condiţionat pentru un rest de 86 de zile.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părţii vătămate O.V. a fost recuperat.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare fiecare către stat.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările de la dosar a arătat că reţine în esenţă următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 23 decembrie 2004, partea vătămată O.V., împreună cu numitul B.C., ambii din comuna Hârtop, au venit în municipiul Fălticeni şi au mers în barul M., iar în jurul orelor 23,00, între cei doi şi inculpaţii T.I. şi M.F. s-a legat o discuţie, astfel că au hotărât să meargă la domiciliul inculpatului T.I. pentru a mai consuma băuturi alcoolice şi pentru a dormii, sens în care O.V. a cumpărat o sticlă de coniac la propunerea inculpatului T.I.
Ajunşi la locuinţa inculpatului, după câteva minute, inculpatul T.I. i-a cerut părţii vătămate să iasă cu el afară, întrucât doreşte să-i spună ceva, situaţia care a fost acceptată şi, ajungând pe scări inculpatul a prins-o de braţul drept pe partea vătămată şi i-a smuls brăţara din aur pe care aceasta o purta la mână.
Partea vătămată O.V. l-a strigat pe consăteanul său, martorul B.C., căruia i-a spus că inculpatul i-a smuls brăţara, însă inculpatul a scos un cuţit şi i-a ameninţat pe cei doi să plece din locuinţa sa.
După plecarea din locuinţă, partea vătămată a constatat că îi lipseşte portofelul în care avea sumele de 100 Euro şi 3.000.000 lei, astfel că cei doi s-au deplasat la organele de poliţie şi au reclamat cele întâmplate.
După plecarea părţii vătămate şi a martorului B.C., inculpatul T.I. i-a relatat inculpatului M.F. că i-a sustras părţii vătămate o brăţară din aur şi s-au hotărât să meargă împreună să o vândă, astfel cei doi s-au deplasat la domiciliul numitului P.D., unde s-a vândut brăţara cu suma de 1.800.000 lei, iar banii i-au împărţit în mod egal.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută s-a apreciat că activitatea materială desfăşurată de către cei doi inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie şi tăinuire sub calificarea juridică menţionată mai sus şi cu reţinerea stării de recidivă post condamnatorie pentru inculpatul T.I., texte de lege în baza cărora au fost condamnaţi inculpaţii la pedepse privative de libertate.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că i s-a aplicat inculpatului T.I. o pedeapsă privativă de libertate şi potrivit art. 61 C. pen., i s-a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat de 359 de zile din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 389/2001, ca urmare a faptului că inculpatul în perioada termenului de încercare şi până la expirarea duratei pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, a comis infracţiunea de faţă, s-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentinţă, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, iar cu privire la M.F. s-a reţinut că fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţă este concurentă cu infracţiunea pentru care a fost condamnat, la o pedeapsă de 9 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 623 din 12 noiembrie 2004, pronunţată de Judecătoria Fălticeni, astfel că au fost contopite cele două pedepse şi s-a constatat executată pedeapsa de 9 luni închisoare.
Potrivit art. 362 şi 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel numai de către recurentul inculpat T.I. şi, Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 141 din 08 mai 2006 a respins apelul, ca fiind tardiv declarat şi l-a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele deciziei s-a arătat că apelantul nu a folosit calea de atac în termenul prevăzut de lege, de 10 zile şi nici nu a făcut dovada că a fost împiedicat de o cauză temeinică ca să nu declare apelul în termenul înscris la art. 363 C. proc. pen. şi în consecinţă a fost respins, ca tardiv, declarat potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, care cu ocazia soluţionării a arătat atât personal cât şi prin apărătorul desemnat din oficiu, că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa, în raport de respingerea apelului ca fiind tardiv formulat.
Examinând recursul declarat, în raport de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 363 C. proc. pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile pentru părţile prezente la dezbateri şi curge de la data pronunţării sentinţei, iar pentru cei aflaţi în stare de deţinere de la data comunicării hotărârii.
Aşa cum rezultă din practicaua sentinţei penale nr. 31 din 01 februarie 2006 a Tribunalului Suceava, secţia penală, la data judecării în fond a cauzei, inculpatul T.I. a fost prezent, astfel că termenul de 10 zile începe să curgă de la această dată în continuare şi nu se socotesc prima şi ultima zi de la data pronunţării hotărârii.
Recurentul a declarat apel, aşa cum rezultă din cererea acestuia, la data de 08 martie 2006, deci cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege şi după ce hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă şi s-a emis mandat de executare a pedepsei.
Prin urmare, se constată că în mod legal şi în conformitate cu prevederile art. 363 raportat la art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins, ca tardiv, situaţie faţă de care pe fondul cauzei nu se mai poate analiza motivele de recurs, care s-ar putea invoca de către recurent sau din oficiu de către instanţă.
Ca atare, reţinând că în cauză a fost pronunţată o decizie legală şi temeinică, în spiritul şi în conţinutul prevederilor legale, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 141din 8 mai 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4116/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4130/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
