ICCJ. Decizia nr. 41/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.41/2006
Dosar nr. 30401/1/2005
(nr. vechi 7906/2005)
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3459/2005, s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului F.M.E. pe o perioadă de 60 de zile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că temeiurile care au determinat arestarea se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, natura şi gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat în primă instanţă demonstrând pericolul pentru ordinea publică prevăzută de art. 148lit. h) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericolsocial.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Conform acestui din urmă text, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Curtea de Apel Bucureşti s-a conformat acestor texte de lege şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului care a fost trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi a constatat că există motive verosimile de a bănui că a săvârşit infracţiunea.
În speţă, inculpatul a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, pedeapsă menţinută prin Decizia penală nr. 928/ A din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M.E. împotriva încheierii din 4 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3459/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 410/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
