ICCJ. Decizia nr. 410/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.410/2006
Dosar nr. 23169/1/2005
(nr. vechi 7209/2005)
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1179 din 12 septembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul M.C.N. de întrerupere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 99 şi 109, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., prin sentinţa penală nr. 242 din 19 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, desfiinţată în parte prin Decizia penală nr. 338/ A din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5391 din 21 octombrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că motivul invocat, prevăzut de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., şi anume că mama condamnatului are grave probleme medicale şi financiare, el fiind singurul care o poate ajuta, nu este întemeiat.
Din concluziile reţinute în referatul de anchetă socială, prima instanţă a constatat că situaţia învederată de condamnat nu constituie o împrejurare specială care, prin executarea pedepsei, ar avea consecinţe grave pentru familia sa şi că prin acordarea unei întreruperi a executării pedepsei închisorii de maxim trei luni, aceasta nu s-ar schimba în mod substanţial.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 886/ A din 10 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul, care a solicitat casarea hotărârilor şi admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei întrucât are o situaţie familială grea şi mama grav bolnavă.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile şi condiţiile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod.
Art. 453 lit. c) C. proc. pen., prevede că executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
În acest caz executarea pedepsei poate fi amânată cel mult trei luni şi numai o singură dată.
Raportând cauzei aceste dispoziţii legale se reţine că ancheta socială efectuată de Primăria sectorului 4 Bucureşti concluzionează că mama condamnatului M.V., în vârstă de 50 ani este muncitoare la Sere Popeşti Leordeni şi realizează un venit lunar de 3.700.000 lei, tatăl M.N. este pensionat medical, fratele M.M. este plecat în Spania şi sora D.V. lucrează în sector particular.
Părinţii condamnatului sunt despărţiţi în fapt, iar mama acestuia împreună cu D.V. locuieşte într-un apartament compus din trei camere mobilat corespunzător, proprietatea soţilor M., au restanţă la întreţinere, dar nu au probleme de sănătate.
Aşadar, situaţia materială a familiei condamnatului ridică anumite probleme, dar nu se încadrează în acele împrejurări speciale cerute de legiuitor, din cauza cărora executarea pedepsei închisorii ar avea consecinţe grave pentru familia acestuia.
În consecinţă, recursul declarat de condamnatul M.C.N. va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C.N. împotriva deciziei penale nr. 866/ A din 10 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 413/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
