ICCJ. Decizia nr. 398/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 398/2006
Dosar nr. 21990/1/2005
(nr. vechi 6616/2005)
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 353 din 5 septembrie 2005 a Tribunalului Brăila, în baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., art. 34 lit. d) şi art. 449 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus reunirea cauzei deduse judecăţii cu cele în care au fost pronunţate sentinţa penală nr. 450 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Brăila, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 655/2004 a Curţii de Apel Galaţi şi sentinţa penală nr. 14 din 11 ianuarie 2005 pronunţată de acelaşi tribunal, rămasă definitivă prin neapelare.
Instanţa a desfiinţat cele două sentinţe numai cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei, deduse judecăţii, din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul B.G., la 10 ani închisoare, pentru comiterea unui număr de 9 acte materiale de tâlhărie, în perioada 9 iulie – 2 septembrie 2004.
În baza art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 61 din acelaşi cod, a fost revocat restul de 842 zile închisoare, rămas neexecutat, din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 212 din 14 octombrie 1998 a Tribunalului Brăila, pe care l-a contopit cu sancţiunea de 10 ani închisoare, dispunându-se ca B.G. să execute pedeapsa cea mai grea, care a fost sporită cu un an, în total 11 ani închisoare.
Au fost anulate mandatele de executare a pedepselor nr. 603 din 7 ianuarie 2005 şi 16 din 1 martie 2005 emise de Tribunalul Brăila şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, menţinând restul dispoziţiilor celor două sentinţe penale.
Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 6 septembrie 2004 la 5 septembrie 2005.
În temeiul art. 116 C. pen., i s-a aplicat inculpatului măsura interzicerii de a se afla în municipiul Brăila pe o perioadă de trei ani după executarea pedepsei închisorii.
În latură civilă inculpatul a fost obligat să plătească, părţii civile C.M.S., suma de 5.000.000 lei reprezentând contravaloarea lănţişorului de aur sustras.
Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că partea vătămată C.M.S. a sesizat organele de poliţie, că la data de 10 august 2004, în jurul orei 15,30, în timp ce se deplasa prin cartierul Hipodrom din Brăila, spre locuinţa sa, în dreptul unei centrale termice a fost acostată de un tânăr care i-a smuls de la gât lănţişorul din aur de 14 K, în valoare de 5.000.000 lei.
În aceeaşi zi s-a efectuat o conducere în teren a părţii vătămate, ocazie în care s-a întocmit o planşă foto, din care rezultă, printre altele, că aceasta a suferit leziuni la gât ca urmare a smulgerii lănţişorului din aur.
Prima instanţă a mai constatat că victimei, C.M.S., i s-a prezentat un album foto cu persoanele suspecte, ocazie cu care aceasta l-a indicat pe inculpatul B.G., ca fiind autorul faptei.
În cauză, s-a efectuat şi o recunoaştere din grup, iar partea vătămată l-a indicat pe făptuitor ca fiind persoana care i-a smuls lănţişorul de la gât.
Fiind audiat inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Deoarece B.G. a mai comis infracţiuni de tâlhărie concurente cu fapta dedusă judecăţii, instanţa a dispus în baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., reunirea cauzei dedusă judecăţii cu acelea în care au fost pronunţate sentinţele penale nr. 450 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Brăila, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 655/2004 a Curţii de Apel Galaţi şi nr. 14 din 11 ianuarie 2005, pronunţată de acelaşi tribunal, astfel cum s-a arătat în considerentele hotărârii atacate, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen., pentru comiterea unui număr de 9 acte materiale de tâlhărie, în perioada 9 iulie – 2 septembrie 2004.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 399/ A din 6 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul B.G., care reiterând criticile formulate în apel, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., şi a solicitat casarea hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate şi înlăturarea măsurii de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Brăila pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut o reală situaţie de fapt, ce nu a fost contestată de inculpat, în concordanţă cu probele administrate, iar încadrarea juridică este legală.
Totodată, Înalta Curte apreciază că şi sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului B.G., în cauză a fost făcută o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, de împrejurarea că într-o perioadă scurtă, 9 iulie – 2 septembrie 2004 acesta a comis 9 fapte de tâlhărie, dar şi de circumstanţele personale ale făptuitorului care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, nu era încadrat în muncă, asigurându-şi existenţa prin sustragerea de lănţişoare de la gâtul persoanelor întâlnite, în locuri publice.
Pedeapsa aplicată este de natură a asigura prevenirea comiterii de noi infracţiuni şi potrivit art. 52 C. pen., resocializarea viitoare a inculpatului.
Aşadar, critica recurentului în sensul reducerii pedepsei aplicate nu poate fi primită deoarece în cauză au fost evaluate corect criteriile generale specifice individualizării pedepsei, atât faţă de gravitatea infracţiunii comise cât şi de profilul moral al inculpatului, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Referitor la susţinerea recurentului în sensul că în mod greşit s-a luat faţă de el măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Brăila o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, este neîntemeiată.
Măsura de siguranţă prevăzută de art. 116 C. pen., a fost corect luată faţă de inculpat, chiar dacă acesta domiciliază în municipiul Brăila, deoarece a mai fost sancţionat anterior pentru comiterea unor infracţiuni de tâlhărie la pedeapsa închisorii, fiind recidivist, prin hotărârea atacată s-a pronunţat o condamnare de 11 ani închisoare, iar prezenţa lui în localitatea respectivă constituie un pericol grav pentru societate săvârşind 9 fapte de tâlhărie în intervalul de timp 9 iulie – 2 septembrie 2004.
Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 6 septembrie 2004 la 23 ianuarie 2006.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 399/ A din 6 octombrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 6 septembrie 2004 la 23 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 39/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 40/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
