ICCJ. Decizia nr. 417/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.417/2006
Dosar nr. 22629/1/2005
(nr. vechi 6938/2005)
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată, la data de 9 noiembrie 2004, petiţionarul L.V. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, începerea urmăririi penale împotriva comisarului şef D.V. din cadrul I.P.J. Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a susţinut de către petiţionar că, în seara de 18 decembrie 2002, a fost lovită de şi deposedată de bani şi bunuri de o persoană necunoscută pe scara blocului în care locuia şi deşi a depus plângere şi a dat-o declaraţie în faţa agentului şef adjunct R.S., dosarul penal nu a fost înregistrat de D.V. care îşi desfăşura activitatea în cadrul B.I.C. de la Poliţia municipiului Iaşi.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin rezoluţia din 8 iulie 2005, dată în dosarul nr. 44/P/2005, a dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., şi art. 10 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, neînceperea urmăririi penale împotriva comisarului şef D.V. nerezultând date care să confirme că acesta a omis să înregistreze plângerea petiţionarului, ori că a refuzat să efectueze cercetări în dosarul respectiv.
Împotriva acestei soluţii petiţionarul s-a plâns procurorului ierarhic superior care prin rezoluţia nr. 937/II/2/2005, din 12 septembrie 2005, a comunicat că neînceperea urmăririi penale este corectă deoarece, deşi plângerea depusă de L.V. nu se regăseşte în registrul de evidenţă al Poliţiei municipiului Iaşi, cu A.N., nu rezultă că intimatul D.V. ar fi omis sau a refuzat să o înregistreze, cu intenţie, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Comisarul şef D.V. a fost sancţionat disciplinar cu atenţionare, în conformitate cu prevederile art. 14 lit. a) din O.M.A.I. nr. 350/2002 pentru slaba implicare în rezolvarea faptei de tâlhărie a cărei victimă a fost petiţionarul.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa penală nr. 40 din 27 octombrie 2005, a respins, ca nefondată, în temeiul art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., plângerea petiţionarului apreciind că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este corectă neexistând indicii că intimatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul care a susţinut că s-a făcut o cercetare sumară şi incompletă, neadministrându-se toate probele solicitate şi a cerut casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi pentru continuarea cercetărilor împotriva intimaţilor D.V. şi R.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., şi neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în perioada anilor 2000 - 2003, intimatul D.V. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul B.I.C. de la Poliţia municipiului Iaşi, iar în noaptea de 18 decembrie 2002, a fost de serviciu însă nu a fost solicitat să participe la investigarea vreunei fapte.
În aceeaşi noapte petiţionarul L.V. a fost agresat şi deposedat de bunuri la intrarea pe scara blocului în care locuia şi a fost transportat la spital, după care a dat o declaraţie, la Poliţia municipiului Iaşi, agentului şef adjunct R.S.
Ulterior plângerea depusă de petiţionar şi declaraţiile date nu au mai fost găsite, situaţie în care a fost reconstituit dosarul, cauza fiind înregistrată ca având autori necunoscuţi (dosar nr. 184/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi).
Deşi agentul R.S. a susţinut că a transmis actele întocmite, în noaptea de 18 decembrie 2002, comisarului şef D.V., acesta a precizat că nu a primit nici o plângere dar a recunoscut că a discutat de mai multe ori cu petiţionarul, fiind interesat întrucât răspundea de sectorul în care a fost comisă infracţiunea.
Potrivit procedurii interne, R.S. nu putea înregistra plângerea petentului, iar pentru faptul că predarea actelor nu s-a făcut cu documente de predare, primire a fost sancţionat administrativ comisarul şef D.V.
Rezultă deci că intimaţii nu au refuzat să înregistreze plângerea petiţionarului L.V. şi nici nu au distrus-o şi că neînceperea urmăririi penale este corectă.
În consecinţă soluţia instanţei de fond de respingere a plângerii petiţionarului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale este legală, situaţie în care Înalta Curte, constatând netemeinice criticile formulate urmează să respingă recursul, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.V. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 27 octombrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 425/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
