ICCJ. Decizia nr. 4155/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4155/2006
Dosar nr. 8640/1/2006
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petenţii M.I. şi M.A., prin procurator S.M., la 2 februarie 2006, au formulat contestaţie la executare împotriva a 200 de dosare soluţionate de instanţele din jud. Mehedinţi exemplificând dosarele nr. 5488/2005, 4999/2005, 1792/2005, 4904/2005 şi 2711/2005, calificând cererea şi sub aspectul contestaţiei în anulare şi sub aspectul revizuirii.
În motivarea contestaţiei petenţii nu precizează cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., limitându-se a însera cuvinte jignitoare la adresa judecătorilor care au soluţionat dosarele acestora.
Prin sentinţa penală nr. 78 din 23 februarie 2006, Tribunalul Mehedinţi a respins contestaţia la executare, ca neîntemeiată, obligându-i pe contestatori la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionată au declarat apel cei doi petenţi.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 153 din 8 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul contestatorilor M.I. şi M.A., obligându-i pe apelanţi la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei pronunţată de curtea de apel, cei doi contestatori au formulat recursuri.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Contestaţia la executare este un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.
Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare.
Într-adevăr, din examinarea conţinutului cererii, Curtea constată că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentinţă penală definitivă poate fi contestată, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.
Nici în apel contestatorii nu au invocat incidenţa vreunuia dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul mai sus citat, limitându-se la a insera cuvinte jicnitoare la adresa judecătorilor care au soluţionat dosarele acestora.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorii M.I. şi M.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorii M.I. şi M.A. împotriva deciziei penale nr. 153 din 8 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenţii contestatori la plata sumelor de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4020/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4186/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
