ICCJ. Decizia nr. 3952/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3952/2006
Dosar nr. 8143/1/2006
Şedinţa publică din 20 iunie 2006
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 6966/2005, a fost condamnat inculpatul K.F.S., la pedepsele de:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., art. 76 alin. (2) şi art. 76 alin. (3) C. pen.;
- un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., partea vătămată M.M.;
- un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., partea vătămată C.V.;
- 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul F.S. pentru infracţiunile de:
- distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., parte vătămată C.V.;
- distrugere prevăzută de aret.217 alin. (1) C. pen., parte vătămată M.M.;
- lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., parte vătămată M.M., luând act de împăcarea părţilor.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un topor, o brichetă şi o lumânare, corpuri delicte înregistrate în R.C.D. al Tribunalului Hunedoara, la poziţia nr. 62/2005.
S-a dispus restituirea către inculpat a unei cămăşi.
S-a constatat că partea vătămată A.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 106 din OUG nr. 150/2002 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 137,20 lei RON despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. Hunedoara.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 270 lei RON cheltuieli judiciare către stat, iar părţile vătămate C.V. şi M.M. la plata a câte 20 lei RON cu acelaşi titlu.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei RON va fi plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 23 octombrie 2005, în jurul orei 15,00, inculpatul K.F.S. se întorcea de la parastasul familiei Basarab, unde a consumat ţuică şi vin, ajungând într-o stare de ebrietate avansată. Pe cărarea din spatele casei părţii vătămate M.M., cărare ce duce spre locuinţa inculpatului, situată în Hunedoara, str. Zlaşti, acesta a căzut la pământ, fapt pentru care s-a enervat şi înarmat cu o secure pe care a luat-o din locuinţa sa, a scos poarta metalică de la intrarea din spatele casei părţii vătămate M.M. şi a aruncat-o în râul Zlaşti. Inculpatul striga ameninţând cu moartea pe toţi vecinii, spunând totodată că va da foc casei numitei M.M., având la el o lumânare şi bricheta, după care a pătruns în curtea casei părţii vătămate M.M., unde a distrus coteţele de iepuri şi de găini. Ca urmare a zgomotului creat, partea vătămată M.M. a ieşit în curtea casei locuinţei sale şi după cum declară, inculpatul s-a năpustit asupra ei lovind-o cu pumnul în tâmplă. Între timp, la faţa locului a sosit şi soţia inculpatului numita K.M., care i-a solicitat inculpatului să se liniştească însă acesta a lovit-o pe K.M. şi în timp ce partea vătămată încerca să fugă, a aruncat după aceasta cu o scară lovind-o. Luând toporul (adus de la domiciliul său) inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată M.M., că o va omorî, însă la rugăminţile părţii vătămate inculpatul a lăsat-o pe aceasta şi s-a îndreptat spre staulul de oi al părţii vătămate unde a lovit gardul cu securea. În acest moment partea vătămată s-a refugiat în casă şi conform declaraţiei sale, a văzut cum inculpatul a deteriorat cu toporul conducta de gaz, după care a intrat în curtea imobilului aparţinând părţii vătămate C.V.
După plecarea inculpatului din curtea părţii vătămate M.M. aceasta împreună cu fiul ei, M.A. au ieşit în stradă, unde (după cum a susţinut M.M.) se mai aflau încă cca. 30 persoane, care erau revoltate de ce se întâmplă (astfel cum au declarat şi martorii K.M., C.A.S., T.L.S., C.M.L.
Ajungând în curtea părţii vătămate C.V., inculpatul K.F.S. a deteriorat cu ajutorul toporului contorul de gaz şi de curent electric, conducta de gaz şi geamurile de la terasa locuinţei, de la locuinţă şi de la garaj, conform declaraţiei părţii vătămate C.V. şi a martorilor oculari C.A.S., C.M., C.M.L.
Ca urmare zgomotului creat partea vătămată A.Z., în vârstă de 70 ani, persoană ce se află în întreţinerea părţii vătămate C.V. a ieşit din curtea casei solicitându-i inculpatului să se liniştească. Deoarece inculpatul continua să spargă geamurile locuinţei, partea vătămată s-a apropiat de acesta, moment în care inculpatul, a ameninţat-o că o omoară pe partea vătămată A.Z., deoarece le ţinea parte soţilor C., a lovit-o pe aceasta cu tăişul toporului în zona capului. Partea vătămată a căzut la pământ iar inculpatul a mai lovit-o pe aceasta cu muchia toporului de 3-4 ori în zona coastelor. Partea vătămată a reuşit să se prindă de topor, iar inculpatul a alunecat şi a scăpat toporul, fapt pentru care A.Z. a aruncat toporul peste gard. În acel moment partea vătămată C.V. şi martorul M.A. au intervenit şi l-au imobilizat pe inculpat până la sosirea organelor de poliţie.
Partea vătămată A.Z. a fost transportată la Spitalul municipal Hunedoara cu ajutorul Serviciului ambulanţei unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare.
Din certificatele medico-legal nr. 31026/ B emise la 24 ianuarie 2005 reiese că partea vătămată A.Z. prezintă diagnosticul de TCC acut deschis cu plagă contuză regiunea Temporală parietată stg. Traumatism hemitorace stg. Cu fractura arcului costal V post. stg. Hematom şold stg. Hematom antebraţ. Actul medical certifică faptul că leziunile s-au produs prin lovire cu corp dur şi tăietor şi pot data din data de 23 octombrie 2005.
Timpul de îngrijiri medicale acordat a fost de 17-18 zile de la producerea lor, dacă nu survin complicaţii. Prin certificatul medico-legal se mai arată că partea vătămată a refuzat internarea şi că prin leziuni suferite viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în pericol.
Împotriva acestei sentinţei au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpatul K.F.S.
Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru greşita nededucere din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii din 23 ianuarie 2005, până în 24 octombrie 2005 şi pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, raportat la persoana acestuia, care se afla sub influenţa alcoolului, are un comportament violent atât în familie cât şi în societate, apreciind că se impunea şi aplicarea unui spor de pedeapsă.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în forma tentativei, în infracţiunea de lovire şi încetarea procesului penal în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., neexistând plângere prealabilă pentru această infracţiune. În subsidiar inculpatul a solicitat o mai largă aplicare a circumstanţelor atenuante şi suspendarea executării pedepsei.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, Curtea a constat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Privitor la apelul Parchetului, Curtea a constatat că instanţa de fond a omis ca în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), după condamnarea inculpatului K.F.S., să deducă din pedeapsa aplicată durata reţinerii cu începere din 23 ianuarie 2005 până la 24 octombrie 2005.
Devoluată fiind calea de atac a apelului în defavoarea inculpatului, Curtea a constatat din oficiu că instanţa de fond a omis să aplice inculpatului, subsecvent condamnării la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor în forma tentativei, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Privitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, ca motiv de apel invocat atât de parchet (în sensul majorării acestora şi aplicării acestora şi aplicării unui spor), precum şi de inculpat (în sensul reducerii acesteia şi suspendării condiţionate a executării), Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 52 şi 72 C. pen.
Curtea a apreciat că sunt justificate cuantumurile pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile săvârşite, ţinând seama de împrejurările comiterii faptelor, de pericolul social concret al acestora şi de circumstanţele de ordin personal vizându-l pe inculpat.
Astfel, nu se impune majorarea pedepselor sau aplicarea vreunui spor de pedeapsă, însă nu este justificată nici o eventuală reducere a pedepselor, câtă vreme în cauză s-a făcut deja aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare şi este necesar ca sancţiunea aplicată să-şi atingă dublul scop educativ şi represiv.
Ţinând seama de modalitatea în care a acţionat inculpatul, aplicându-i victimei o lovitură cu tăişul toporul în zona capului şi cauzându-i un traumatism cranio – cerebral acut deschis, în mod întemeiat s-a reţinut că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor în forma tentativei, comise cu vinovăţie în forma intenţiei, chiar indirecte.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 116/ A din 11 aprilie 2006 a dispus următoarele:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinţei penale nr. 23 din 25 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, în dosar nr. 6966/2005 şi în consecinţă:
A desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul omisiunii deducerii reţinerii şi aplicării pedepsei complimentare şi rejudecând în aceste limite:
A aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii începând din 23 ianuarie 2005 până în data de 24 octombrie 2005.
A menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa penală atacată.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul K.F.S. împotriva sentinţei penale nr. 23/2006 a Tribunalului Hunedoara.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 180 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul K.F.S.
Prin motivele de recurs, susţinute oral, inculpatul K.F.S. a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei săvârşite împotriva părţii vătămate A.Z.
Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii şi schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiţionat.
În susţinerea recursului, inculpatul a arătat că nu a acţionat cu intenţia de a ucide pe partea vătămată, cu care de altfel s-a şi împăcat.
În drept, recursul formulat a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., referitoare la greşita încadrare juridică dată faptei.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de inculpat, şi prin prisma cazului de casare menţionat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.
Din probele administrate în cauză, care au fost analizate pe larg de instanţa de fond şi cea de apel, rezultă că în ziua de 23 octombrie 2005, inculpatul pe fondul consumului de alcool, a săvârşit mai multe infracţiuni.
După ce a acţionat violent împotriva mai multor părţi vătămate, a distrus mai multe bunuri în locuinţele acestora, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată A.Z. cu un topor în zona capului, lovitură care a determinat căderea victimei la pământ.
Inculpatul a continuat să o lovească pe victimă cu muchia toporului în zona toracelui.
Victimei i-au fost acordate îngrijiri medicale şi diagnosticul stabilit a fost traumatism cranio-cerebral acut deschis cu plagă contuză regiunea temporală parietală stg., traumatism hemitorace stg. cu fractura arcului costal V, hematom şold stg., hematom antebraţ.
Leziunile produse au necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Susţinerea inculpatului că nu a acţionat cu intenţia de a o ucide pe victimă, o persoană în vârstă de 70 ani, este infirmată de modul în care acesta a acţionat.
Intenţia inculpatului de a ucide rezultă din modul în care a săvârşit fapta. Astfel acesta, întrucât partea vătămată i-a cerut inculpatului să înceteze acţiunile violente, a ameninţat-o şi a folosit un topor, instrument apt de a produce moartea victimei, loviturile au fost aplicate în regiuni vitale ale corpului, (zona capului şi a toracelui), cu tăişul şi muchia toporului respectiv.
Rezultatul letal nu s-a produs datorită unor factori exteriori, respectiv datorită stării de ebrietate în care se afla inculpatul, acesta a fost dezarmat de obiectul tăietor şi imobilizat de partea vătămată C.V. şi martorul M.M., precum şi îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate A.Z.
Toate aceste împrejurări sunt dovezi neîndoielnice ale intenţiei indirecte a inculpatului de a ucide victima (inculpatul deşi nu a urmărit rezultatul letal, a prevăzut acest rezultat, acceptând posibilitatea producerii acestuia).
În consecinţă, se constată că în cauză încadrarea juridică dată faptei inculpatului săvârşită împotriva părţii vătămate A.Z. este corectă, respectiv tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.
După cum a rezultat din împrejurările concrete ale cauzei, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, chiar dacă din actele medicale s-a reţinut că leziunile suferite nu au pus în pericol viaţa victimei.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată recurentului pentru această infracţiune a fost corect individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ şi coercitiv, astfel cum este reglementat în art. 52 C. pen.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Se va deduce din durata pedepsei rezultante aplicate durata reţinerii de 24 ore.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.F.S. împotriva deciziei penale nr. 116/ A din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii de la 23 ianuarie la 24 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3948/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3990/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
