ICCJ. Decizia nr. 3998/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3998/2006
Dosar nr. 4725/1/2006
Şedinţa publică din 21 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, prin sentinţa penală nr. 432 din 14 decembrie 2005, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.L., în temeiul dispoziţiilor art. 394 şi 403 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că inculpatul P.L. se află în executarea pedepsei de 23 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 20 raportat la art. 203 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Sentinţa penală nr. 62 din 17 martie 2004 a Tribunalului Suceava a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a recursului inculpatului prin Decizia penală nr. 3854 din 8 iulie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Condamnatul se află încarcerat de la data de 13 noiembrie 2000.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul P.L. a susţinut faptul că este nevinovat şi nu a săvârşit infracţiunile care i-au fost reţinute în sarcină, probele administrate în cauză fiind, greşit interpretate de instanţele de judecată.
Instanţa de fond a constatat că toate aceste susţineri au constituit apărări pe care inculpatul le-a formulat în timpul procesului penal şi care au fost avute în vedere şi analizate cu ocazia soluţionării cauzei în fond, precum şi în căile de atac, dar care nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 72 din 27 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul revizuentului pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a constatat că cererea formulată de revizuent de a se efectua o expertiză medico-legală în cadrul I.M.L. Mina Minovici Bucureşti nu este admisibilă în calea de atac a revizuirii, iar motivul invocat, de a nu se fi analizat toate probele administrate la instanţa de fond, nu se regăseşte printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen legal revizuentul P.L., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi admiterea cererii de revizuire, potrivit motivelor prevăzute de art. 394 lit. a) şi d) C. proc. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Prin cererea de revizuire formulată, inclusiv prin motivele de recurs, condamnatul P.L. a criticat modul în care instanţele de judecată au administrat şi interpretat probele în dosarul având ca obiect tragerea sa la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, viol şi incest.
Toate aceste susţineri au constituit apărarea pe care inculpatul şi-a formulat-o atât în faţa instanţei de fond, cât şi în căile de atac ordinare pe care le-a promovat.
Instanţele de judecată au cunoscut şi au avut în vedere susţinerile condamnatului atunci când au pronunţat soluţiile respective.
În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul nu a învederat fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Totodată, condamnatul nu a făcut dovada că un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Solicitarea condamnatului de a se efectua o expertiză medico-legală a fost corect respinsă întrucât în calea de atac extraordinară a revizuirii nu se pot administra astfel de probe.
În consecinţă, Curtea constată că cererea de revizuire a condamnatului a fost respinsă în mod just, hotărârile atacate fiind legale şi temeinice deoarece în cauză nu s-a făcut dovada cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Aşa fiind, şi neconstatând existenţa altor cazuri de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.L.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 72 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3990/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4020/2006. Penal → |
|---|
