ICCJ. Decizia nr. 4186/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4186/2006
Dosar nr. 30312/1/2005
Dosar nr. vechi 7861/2005
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La 28 decembrie 2005 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.I., împotriva sentinţei penale nr. 5695 din 10 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4936/2005, formându-se astfel dosarul nr. 30312/1/2005 (vechi nr. 7861/2005).
În motivarea contestaţiei în anulare contestatorul a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., respectiv că la soluţionarea recursului promovat de Ţ.I., împotriva deciziei penale nr. 17 din 25 iulie 2005 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, acesta nu a fost citat, reputând astfel să se prezinte şi să-şi pregătească apărarea, sau să încunoştinţeze instanţa de recurs despre imposibilitatea de prezentare.
Examinând contestaţia în anulare dedusă judecăţii, în raport de criticile invocate şi de prevederile art. 386 C. proc. pen. constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 25 iulie 2005 a Curţii de Apel Târgu-Mureş a fost respinsă ca tardiv formulată plângerea împotriva rezoluţiei procurorului din 6 iunie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş.
Împotriva deciziei penale nr. 5695 din 10 octombrie 2005 I.C.C.J. a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul Ţ.I. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 25 iulie 2005, apreciind ca fiind legală şi temeinică hotărârea atacată.
Curtea constată că pentru termenul din 10 mai 2005, când s-a soluţionat recursul care a făcut obiectul dosarului nr. 4936/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurentul petiţionar a fost citat la data de 10 octombrie 2005, la adresa sa din Reghin, acesta luând la cunoştinţă de termenul acordat, semnând de primirea citaţiei.
Deşi legal citat contestatorul Ţ.I. nu s-a prezentat la termenul acordat pentru soluţionarea recursului, nedovedind nici existenţa vreunei cauze temeinice de împiedicare de prezentare la acel termen.
Astfel, Curtea constată că contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac împotriva hotărârii judecătoreşti definitive nu se exercită decât în limita celor patru cazuri prevăzute de art. 386 C. proc. pen. În speţă contestatorul, prin apărătorul său desemnat din oficiu, a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen. respectiv: procedura de citare a contestatorului la termenul fixat pentru soluţionarea recursului nu a fost îndeplinită conform legii, contestatorul fiind în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa de recurs de imposibilitatea de a se prezenta.
Faţă de dispoziţiile imperative ale art. 386 C. proc. pen., în raport şi de actele şi lucrările dosarului se constată că contestatorul Ţ.I. nu se află în nici una din situaţiile prevăzute de textul arătat, deoarece el a fost legal citat la termenul pentru soluţionarea recursului promovat, fiind respectate prevederile art. 177-182 C. proc. pen.
Totodată, Curtea constată că contestatorul nu a făcut dovada existenţei vreunei cauze de care l-ar fi împiedicat să se prezinte la termenul din 10 octombrie 2005 fixat pentru soluţionarea recursului.
Aşa fiind, şi cum contestatorul nu se află în situaţiile arătate de art. 386 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., Curtea constată că în cauză a fost pronunţată o hotărâre legală şi temeinică, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.I. va fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.I. împotriva deciziei penale nr. 5695 din 10 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4155/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 4201/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
