ICCJ. Decizia nr. 4310/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4310/2006

Dosar nr. 162/2/2006

Şedinţa publică din 5 iulie 2006

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1602 din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii:

- G.N., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., inculpatul G.N. va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza dispoziţiilor art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 2 ani, 10 luni şi 16 zile aplicată prin sentinţa penală nr. 575 din 14 aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti (dosar nr. 14165/2002) şi adăugarea acestuia la pedeapsa stabilită, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 11 ani, 10 luni şi 16 zile şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 8 februarie 2005, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 28.171.392 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca şi la plata sumei de 1500 lei RON către partea civilă, pe care a şi achitat-o.

- M.C.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 349 zile din pedeapsa de 2,6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1156 din 29 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti şi contopirea acestuia cu pedeapsa din prezenta cauză.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, G.N. la 1000 lei, iar M.C.V. la 700 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 25 decembrie 2004, la intersecţia Căii Moşilor cu strada Traian, inculpaţii G.N. şi M.C.V. s-au întâlnit cu un grup de persoane în rândul cărora se afla partea vătămată R.G.

Inculpaţii au adresat injurii persoanelor din acest grup şi au lovit cu pumnii şi cu o sticlă de bere, primind riposta părţii vătămate şi a martorului R.N. Inculpaţii au fugit, traversând intersecţia şi s-au înarmat cu câte o sticlă goală, fiind urmăriţi de partea vătămată şi martorii A.M.D. şi A.C.

Inculpatul G.N. a spart sticla pe care o avea în mână şi i-a aplicat victimei o lovitură în zona cervicală stânga, aceasta prăbuşindu-se pe asfalt.

Inculpatul G.N. a spart geamul de la uşa de intrare într-un local internet caffe, împrejurare în care a fost imobilizat de martori şi jandarmi.

Inculpatul M.C.V. a fugit de la locul faptei.

Partea vătămată R.G. a suferit leziuni traumatice care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale şi care au fost de natură să îi pună viaţa în primejdie.

Inculpatul G.N. a negat săvârşirea infracţiunilor, în timp ce, în scopul de a îngreuna urmărirea penală, inculpatul M.C.V. a susţinut că el nu a lovit victima cu pumnul, determinând căderea acesteia pe asfalt.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: procese-verbale de sesizare şi de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţii vătămate, acte medico-legale, procese-verbale de recunoaştere din grup, planşe fotografice, declaraţiile martorilor, procese-verbale de confruntare, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică şi biocriminalistică, declaraţiile inculpaţilor.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 151 din 24 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, dispunând menţinerea stării de arest a acestora şi deducerea prevenţiei la zi.

Inculpatul M.C.V. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, iar inculpatul G.N. a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu acelaşi titlu.

Instanţa de control judiciar a considerat neîntemeiată critica formulată de inculpaţi prin motivele de apel, cu privire la greşita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate, prin nereţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., faţă de împrejurările săvârşirii faptelor şi atitudinea de regret manifestată în instanţă.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii G.N. şi M.C.V.

Inculpatul G.N. a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate pe motivul prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. şi, pe fond, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul a susţinut că nu a avut intenţia de a ucide, împrejurare care rezultă din lipsa oricărui mobil şi a unor manifestări exprese, în acest sens.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Într-un alt subsidiar, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea efectuării unei noi expertize medico-legale.

Inculpatul M.C.V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate, invocând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele motive:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor cu privire la săvârşirea infracţiunilor ce le-au fost reţinute în sarcină.

Este neîndoielnic faptul că inculpatul G.N. a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate R.G., împrejurare dovedită cu depoziţiile victimei coroborate cu constatările actelor medico-legale, cu declaraţiile martorilor A.M.D. şi A.C., precum şi cu recunoaşterea săvârşirii faptei de însuşi autorul acesteia, în timpul judecării cauzei în apel, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Încadrarea juridică reţinută şi în baza căreia inculpatul a fost condamnat, prevăzută de dispoziţiile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., este legală şi temeinică.

Inculpatul G.N. a avut o atitudine agresivă, provocând, alături de celălalt făptuitor, altercaţia verbală şi fizică cu partea vătămată. El s-a folosit de un instrument periculos, o sticlă spartă în mod deliberat, în scopul de a o folosi ca armă de atac şi a lovit victima într-o zonă vitală, în regiunea latero-cervicală stângă.

Intenţia inculpatului de a produce moartea victimei este evidentă şi rezultă fără dubii din întreg ansamblul atitudinilor şi manifestărilor acesteia, în contextul săvârşirii faptei.

În consecinţă, critica formulată de inculpat cu privire la greşita sa condamnare nu este fondată, în cauză neexistând temeiuri de achitare a inculpatului pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.

Curtea constată însă că pedeapsa aplicată inculpatului G.N. pentru săvârşirea acestei infracţiuni este excesivă, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi având în vedere că pe parcursul procesului penal inculpatul şi-a schimbat în bine atitudinea procesuală avută, recunoscând săvârşirea agresiunii asupra părţii vătămate.

În consecinţă, motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., fiind întemeiat, Curtea va admite recursul şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatului G.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 9 ani la 8 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.

Şi pedeapsa aplicată inculpatului M.C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., se dovedeşte a fi greşit individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi având în vedere împrejurările comiterii faptei şi persoana făptuitorului.

În raport de pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, de vârsta inculpatului şi lipsa sa de pregătire şcolară, împrejurări care au influenţat asupra modului de reprezentare a acestuia asupra consecinţelor conduitei sale procesuale, Curtea constată că în cauză se impune admiterea recursului inculpatului şi reducerea pedepsei aplicate lui M.C.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.

Curtea mai constată că, în cazul ambilor inculpaţi recurenţi, reducerea cuantumului pedepselor aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, corespunde şi scopului acestora, acela de a se constitui nu numai în măsuri de constrângere, dar şi în mijloace de reeducare a condamnaţilor, motiv pentru care proporţionalizarea corespunzătoare a ripostei sociale este importantă pentru recuperarea acestora.

Cu privire la încadrarea juridică dată infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, Curtea constată că instanţele de judecată au considerat în mod greşit că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 321 alin. (2) C. pen., text de lege care presupune o tulburare gravă adusă liniştii publice.

Realizarea acestei stări de fapt, care se constituie într-o circumstanţă agravantă a infracţiunii, presupune înlăturarea climatului paşnic, normal, de desfăşurare a vieţii sociale şi înlocuirea lui cu o stare de agitaţie generală, de conflict, o stare de tulburare colectivă de mare amplitudine, în care sunt atinse resorturile esenţiale ale convieţuirii în societate.

Întrucât acţiunea inculpaţilor, datorită împrejurărilor concrete în care a avut loc (un conflict spontan care s-a consumat rapid, în care a fost implicat un număr redus de persoane) nu a generat urmările arătate mai sus, Curtea constată că ea întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., urmează să dispună schimbarea încadrării juridice.

Inculpatul G.N. va fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 321 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Curtea va menţine revocarea restului de pedeapsă de 2 ani, 10 luni şi 16 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 575 din 4 aprilie 2003 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti, rest de pedeapsă ce se va adăuga la pedeapsa rezultantă, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 10 ani, 10 luni şi 16 zile închisoare, în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Inculpatul M.C.V. va fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre vor fi contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen., şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Curtea va menţine revocarea restului de pedeapsă de 349 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1156 din 29 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute.

Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din durata pedepselor aplicate de la 8 februarie 2005 la zi, pentru fiecare inculpat.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a inculpatului M.C.V. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Văzând dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii G.N. şi M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 151 din 24 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1602 din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la greşita încadrare juridică a infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., şi la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.

Pentru inculpatul G.N.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare în pedepsele componente, astfel:

- 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 71 şi 64 C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 71 şi 64 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 9 ani închisoare la 8 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 5 ani.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine revocarea restului de pedeapsă de 2 ani, 10 luni şi 16 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 575 din 4 aprilie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, rest de pedeapsă ce se va adăuga la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, urmând ca, în final, inculpatul G.N. să execute pedeapsa de 10 ani, 10 luni şi 16 zile închisoare, în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Pentru inculpatul M.C.V.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente, astfel:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen., şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Menţine revocarea restului de pedeapsă de 349 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1156 din 29 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 februarie 2005 la 5 iulie 2006, pentru fiecare inculpat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului M.C.V., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 4205/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4311/2006. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4310/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4310/2006. Penal