ICCJ. Decizia nr. 4157/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4157/2006
Dosar nr. 2860/2/2006
Şedinţa publică din 28 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84 din 10 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2860/2/2006, s-a respins plângerea formulată de petentul D.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 4 noiembrie 2004, în dosarul nr. 2490/P/2004, precum şi împotriva rezoluţiei procurorului general al acestei unităţi de parchet, nr. 277/II-2/2005 din 9 februarie 2005, constatându-se că există autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2860/2/2006 ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 21 din 17 ianuarie 2006, petentul D.C. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 15115/5077/2005 din 9 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Petentul, legal citat, nu s-a prezentat în instanţă. A fost ataşat dosarul nr. 15115/5077/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului sus-menţionat, Curtea, a constatat că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost înregistrată la data de 8 septembrie 2004, plângerea numitului D.C. formulată împotriva magistratului C.C.M., judecător în cadrul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, prin care solicita efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia nr. 2490/P/2004 din 4 noiembrie 2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul C.C.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că nu au fost săvârşite fapte de natură penală.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere, în temeiul art. 275 şi urm. C. proc. pen., petentul D.C.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia nr. 277/II-2/2005 din 9 februarie 2005, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.
Împotriva acestor rezoluţii petentul a formulat plângere adresând-o Consiliului Superior al Magistraturii, plângere care a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin rezoluţia din 5 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 15115/5077/2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a respins, ca neîntemeiată, sesizarea formulată de petentul D.C., apreciind că împotriva celor două rezoluţii, trebuie să facă plângeri la instanţe competente să judece cauza.
Curtea a constatat că, prin cererea care face obiectul prezentului dosar, petentul a formulat, practic, plângere împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a reieşit că cele două rezoluţii împotriva cărora petentul face plângeri au fost comunicate la 16 noiembrie 2004 şi, de asemenea, prin sentinţa penală nr. 20 din 8 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5242 din 16 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de D.C. împotriva rezoluţiei din 9 februarie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 277/II/2/2005 fiind ataşată în copie şi sentinţa Curţii de Apel Bucureşti.
Faţă de cele expuse, Curtea a constatat că petentul D.C. a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva aceloraşi rezoluţii (277/II/2/2005 şi 2490/P/2004), plângere soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa penală nr. 5242 din 16 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie existând autoritate de lucru judecat (aceleaşi părţi, D.C., C.C., acelaşi obiect, plângere împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 277/II7"/2005 prin care a fost soluţionată plângerea împotriva rezoluţiei 2490/P/2004 din 4 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, aceeaşi cauză, art. 2781 C. proc. pen.).
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul D.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a arăta în scris care sunt motivele de recurs; totodată, deşi a fost legal citat, recurentul – petent nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi motiva oral recursul.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, instanţa de fond apreciind în mod corect că în cauză există autoritate de lucru judecat în raport de rezolvarea dată plângerii formulate în baza art. 2781 C. proc. pen., prin sentinţa penală nr. 20 din 8 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5242 din 16 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 84 din 10 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4085/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4284/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
