ICCJ. Decizia nr. 4191/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 25 din 9 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționara C.R.J.B., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 14 februarie 2005 dispusă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 586/P/2004.
Instanța a reținut că în mod corect prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații K.M.I., C.M. și D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., privind decesul bolnavului N.F.I., întrucât între decesul acestuia și tratamentul medical aplicat de către intimați, nu există legătură de cauzalitate.
S-a mai constatat că în mod corect s-a reținut în rezoluția atacată că în cauză nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 357 C. pen., 358 C. pen., 246 C. pen., 249 C. pen. și 314 C. pen., dispunându-se neînceperea urmăriri penale și sub aspectul acestor infracțiuni.
împotriva sentinței penale a declarat recurs petiționara criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza în lipsa dosarului de urmărire penală în care a fost pronunțată rezoluția atacată și tot că în mod greșit instanța a respins plângerea formulată în condițiile în care, deși rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție dispunându-se continuarea urmăririi penale, această soluție era nelegală atâta timp cât pe rolul instanțelor existau deja plângerile formulate de petiționară.
Susține recurenta că procedând astfel Parchetul a încălcat dispozițiile C.E.D.O. cu atât mai mult cu cât soluția procurorului de infirmare a rezoluției a intervenit după finalitatea cercetării penale prin pronunțarea unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, atacată de petiționară în termen legal.
Ca urmare se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și pe fond admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului pentru continuarea cercetării penale în cauză.
Recursul declarat de petiționară este nefondat.
Examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar înalta Curte constată, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 14 februarie 2005 dispusă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul nr. 583/P/2004, rezoluție ce formează obiectul plângerii formulate de petiționară și întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen. a fost infirmată de procurorul ierarhic, cauza fiind declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împreună cu alte zece cauze penale de același gen, astfel cum rezultă din adresa nr. 583/P/2004 din 13 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai rezultă de asemenea că înainte de declinare cauza penală înregistrată sub nr. 583/P/2004 a fost conexată cu dosarul penal nr. 581/P/2004 și înaintate sub acest din urmă număr Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru continuarea cercetărilor.
Este evident așadar că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 14 februarie 2005 dată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost deja desființată prin infirmarea sa de către procurorul ierarhic superior, așa cum de altfel precizează și recurenta petiționară în recursul său (dosar), astfel încât hotărârea primei instanțe, de respingere a plângerii formulate de petentă, deși deficitară sub aspectul motivării, este pe fond corectă.
Ca urmare a infirmării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 14 februarie 2005 dată în dosarul nr. 583/P/2004 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus continuarea cercetărilor începute la sesizarea petiționarului și a celor două organizații ale societății civile ce activează în domeniul prevenirii încălcării drepturilor omului, astfel încât o nouă desființare a aceleiași rezoluții, dispusă și de către instanță nu ar fi fost posibilă.
Față de aceste considerente și constatând că recursul declarat de petentă apare ca nefondat, înalta Curte urmează a-l respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4183/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4202/2006. Penal → |
|---|
