ICCJ. Decizia nr. 4207/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 179 din 14 februarie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul F.M.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la 7 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71și 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul M.M. este arestat în altă cauză.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F.M.C., perioada reținerii de 24 ore de la 22 aprilie 2003 și pentru inculpatul M.M. perioada reținerii de la 22 aprilie 2003.
S-a constatat că partea vătămată C.D.H. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat în folosul statului de la inculpatul M.M. suma de 20 RON.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului di oficiu pentru fiecare inculpat a fost în cuantum de 100 RON.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că la data de 12 aprilie 2003, lucrători de poliție din cadrul Secției 19 Poliție, aflându-se în misiune ordonată pe str. Mărgeanului, cu autoturismul din dotare cu observat un tânăr care se deplasa în fugă pe str. Petre Ispirescu, au reușit prinderea și imobilizarea celui urmărit.
în aceste împrejurări, organele de poliție s-au apropiat de cei trei tineri, ocazie cu care li s-a adus la cunoștință faptul că tânărul urmărit a smuls din urechea unei persoane care se afla la intersecția str. Șerbota cu str. Lacul Plopului, un cercel din aur.
După ce a părăsit în fugă locul faptei și văzând că este urmărit, tânărul a aruncat pe jos cercelul sustras de la partea vătămată care a fost ridicat și predat organelor de poliție de către cei doi martori.
Ulterior, organele de poliție au procedat la identificarea autorului faptei, constatând că acesta se numește F.M., precum și a celor doi martori, constatând că se numesc S.S. și C.T.
Partea vătămată nu a putut fi identificată, în ziua de 12 aprilie 2003, motiv pentru care organele de poliție au dat un anunț în ziarul N. în vederea identificării acesteia.
La data de 20 aprilie 2003, partea vătămată C.D. s-a prezentat la organele de poliție, unde a depus o plângere penală prin care a sesizat că, în ziua de 12 aprilie 2003, în jurul orelor 18,30, în timp ce se deplasa în direcția Prelungirea Ghencea în dreptul str. Ion Nedeleanu a simțit cum din spate cineva îi presează lobii și îi sustrage cerceii.
în momentul în care partea vătămată a întors capul, a văzut în spatele său trei tineri care, ulterior comiterii faptei, s-au deplasat în fugă pe str. Ion Nedeleanu.
Partea vătămată a strigat după ajutor și în același timp a pornit urmărirea autorilor, dar întrucât ei s-au despărțit, fugind în direcții diferite, i-a pierdut din câmpul vizual. Acesta este momentul în care partea vătămată îi întâlnește pe martorii S.S. și C.T., care s-au oferit să o ajute, pornind la rândul lor în urmărirea celor trei.
La data de 22 aprilie 2003, organele de poliție au procedat la restituirea către partea vătămată a cercelului ridicat de la învinuitul F.M. Față de această împrejurare, partea vătămată a precizat că nu se mai constituie parte civilă în procesul penal, deși nu și-a recuperat în totalitate bunurile sustrase, a căror contravaloare a apreciat-o ca fiind de 1.500.000 lei.
La data de 22 aprilie 2003, organele de poliție s-au deplasat la locuința învinuitului F.M., care fiind întrebat despre identificarea celorlalte două persoane care l-au însoțit în momentul comiterii faptei în dauna părții vătămate C.D., a declarat că aceștia se numesc M.M. și D.H.F.
De asemenea, F.M. a condus organele de poliție la domiciliile celor doi. La aceeași dată, organele de poliție l-au condus la sediul secției 19 pe învinuitul M.M.
La data de 29 aprilie 2003, organele de poliție l-au depistat și pe învinuitul D.H.F., care figurează în evidențele poliției ca fiind urmărit local conform ordinului S-241498 din 23 aprilie 2003, emis de Secția 19 Poliție.
La data de 22 aprilie 2003 cu ocazia efectuării unor recunoașteri din grup, martorii S.S. și C.T. i-au indicat pe învinuiții M.M. și F.M. ca fiind persoanele care, în ziua de 12 aprilie 2003, erau urmăriți de partea vătămată C.D., ca fiind persoanele care o deposedaseră prin violență de o pereche de cercei.
La data de 2 august 2003, martorului C.T. i-a fost prezentat un album foto existent la nivelul Secției 19 Poliției în vederea identificării celui de al treilea participant la comiterea faptei din data de 12 aprilie 2003, martorul nu a putut identifica nici o persoană precizând că pe cel de-al treilea autor l-a văzut pentru scurt timp din spate și nu îl poate recunoaște.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, învinuitul F.M. a declarat că, în ziua de 12 aprilie 2003, în jurul orei 16,00, s-a întâlnit cu prietenii săi M.M. și D.H.F., împreună cu care s-au deplasat în zona Trafic Greu. în aceste condiții, cei trei învinuiți au observat-o pe partea vătămată, hotărând să o deposedeze de cerceii pe care aceasta îi purta.
în vederea aducerii la îndeplinire a rezoluției infracționale, cei trei învinuiți au încadrat-o pe partea vătămată astfel: F.M. s-a deplasat în partea dreaptă a părții vătămate, D.H. în partea stângă, iar M.M. a rămas în spate pentru a asigura paza.
F.M. și D.H.F. au smuls fiecare din urechea părții vătămate, câte un cercel după care au părăsit în fugă locul faptei. De asemenea, învinuitul F.M. a declarat că cercelul sustras de D.H. a fost vândut de acesta împreună cu M.M. în schimbul sumei de 200.000 lei.
Mijloacele de probă administrate au fost următoarele: proces-verbal de depistare, declarații martori, declarații parte vătămată, declarații învinuiți, proces-verbal de confruntare, proces-verbal de recunoaștere din grup, proces-verbal de verificare, anchetă socială.
în faza de cercetare judecătorească au fost audiați inculpații, partea vătămată Călin Doina, precum și martorii S.S. și C.T.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că inculpații sunt autorii faptei pentru care au fost trimiși în judecată.
Inculpatul M.M. a avut o atitudine de nerecunoaștere, atât în faza cercetării judecătorești, arătând că la data săvârșirii faptei a stat tot timpul la domiciliu împreună cu mama sa.
Declarațiile inculpatului nu se coroborează cu restul materialului probator și anume declarațiile inculpatului F.M., date în cursul urmăririi penale, precum și declarațiile martorilor S.S. și C.T.
în ce o privește pe inculpata F.M., în cursul urmăririi penale a avut o atitudine de recunoaștere pentru ca în faza de cercetare judecătorească să nu își mai mențină declarațiile inițiale.
Nici declarația inculpatului F.M. nu se coroborează cu restul materialului probator și anume, declarațiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală, precum și declarațiile martorilor S.S. și C.T., care l-au prins pe inculpat imediat după săvârșirea faptei și care au arătat că inculpatul avea asupra sa cercel din aur pe care l-a aruncat pe jos în momentul imobilizării.
Faptele astfel cum au fost reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), inculpatul F.M.C. și ale celei prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul M.M.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M.M. și F.M.C., criticând-o pentru nelegalitate, susținând că nu se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost condamnați, fără a motiva această susținere și au solicitat să se dispună achitarea lor.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 306/ A din 14 aprilie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților M.M. și F.M. împotriva sentinței penale nr. 179 din 14 februarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Cei doi inculpați nemulțumiți de această hotărâre, în termenul legal au declarat recurs, nemotivat în scris și numai în susținerea orală au reluat motivul invocat prin apeluri, iar în plus și în subsidiar, doar F.M.C. a solicitat reducerea pedepsei.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se probatoriul administrat în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se constată că întreaga situație de fapt este corespunzătoare activității infracționale dusă de fiecare recurent așa încât, susținerea de nevinovăție a acestora nu este confirmată și se va aprecia ca o simplă apărare. încadrarea juridică dată faptelor comise de asemenea se reține a fi cea legală.
Comportarea nesinceră a recurenților inculpați, cuantumul pedepselor orientat spre limita minimă, precum și împrejurarea că, cei doi făptuitori se află în stare de arest, într-o altă cauză, sunt considerente pentru care se apreciază că și individualizarea sancțiunilor penale aplicate, nu este excesivă, ci s-a făcut cu respectarea cerințelor art. 72 și 52 C. pen.
Așadar, hotărârea atacată va fi menținută, iar recursurile respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost aplicate și prevederile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4203/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4170/2006. Penal → |
|---|
