ICCJ. Decizia nr. 4203/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1498 din 25 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în fond după casare a fost condamnat inculpatul C.V., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) din același cod.
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă perioada arestării preventive cu începere de la 4 februarie 2000 până la 2 martie 2001.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
în temeiul art. 257 alin. (1), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., au fost confiscate de la inculpat sumele de 6000 dolari S.U.A. și contravaloarea acestora în lei, primiți de la denunțătoarea G.V., 24.000 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei calculată la cursul B.N.R. la data punerii în executare a hotărârii, suma de 30.000.000 lei primită de la denunțătorul A.M.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
în luna octombrie 1999, prin intermediul lui P.M., președinte al grupului de societăți comerciale M.H.C. - Galați, inculpatul C.V. l-a cunoscut pe A.M., administratorul mai multor societăți comerciale, inculpatul recomandându-se a fi director în Ministerul Justiției.
în luna iunie 1999 martorul a fost controlat de Garda Financiară la sediul societății și, în urma neregulilor constatate i s-a întocmit un dosar penal, situație în care l-a contactat pe inculpat, care i-a confirmat că îl poate ajuta în schimbul sumei de 30.000 dolari, martorul dându-i inculpatului suma de 26.000 dolari S.U.A.
Ulterior martorul a fost arestat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, ocazie cu care i-a comunicat prietenei sale G.V. să ia legătura cu "profesorul" (așa cum inculpatul a impus să i se adreseze), acesta ridicând suma cerută la 55.000 dolari S.U.A.
Inculpatul a transmis martorului să se prezinte la audieri deoarece "a vorbit cu procurorul general G.G. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, cu prim-procurorul C. și cu procurorul M., care se ocupa de dosar pentru a nu dispune arestarea.
La data de 11 februarie 2000, martora G.V. s-a întâlnit cu inculpatul în București, pe Calea Victoriei, în fața magazinului M., când inculpatul, din nou, i-a pretins suma de 55.000 dolari S.U.A.
Cu prilejul a două întâlniri care au avut loc în apropiere de Ploiești (la benzinăria S. și la Popasul R.) martora, însoțită de I.M., i-a dat inculpatului suma totală de 6.000 dolari S.U.A.
La data de 3 februarie 2000 martora G.V. s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și a informat organele de urmărire penală cu privire la activitatea infracțională a inculpatului.
Pentru verificarea aspectelor sesizate s-a trecut la înregistrarea pe bandă magnetică audio-video a discuției purtate de G.V. și inculpat și s-a organizat prinderea în flagrant a acestuia.
Astfel, martora, însoțită de I.M. s-a deplasat la Popasul R. conform înțelegerii, a purtat mai multe discuții cu inculpatul, acesta i-a cerut martorei să-l însoțească în autoturismul său, a rulat circa 50 m către Ploiești și i-a spus să pună suma de bani în torpedoul mașinii. Martora a scos din poșetă 3000 dolari S.U.A., i-a pus în locul indicat, după care a coborât și a revenit la restaurant.
Discuția purtată în autoturism a fost înregistrată pe bandă magnetică în baza autorizației legale.
După ce a dat banii, inculpatul a demarat precipitat și datorită faptului că se deplasa cu un autoturism puternic, a scăpat un timp de sub supravegherea organelor de urmărire penală, fiind reperat ulterior pe Șos. București - Ploiești.
Asupra inculpatului nu a fost găsită suma dată de denunțătoare, dar examinându-se cu lampa de ultraviolete îmbrăcămintea inculpatului și autoturismul său au putut fi identificate pe pantoful drept și pe căptușeala interioară a buzunarului din partea dreaptă a pantalonului, pete de culoare galben-verzui, de natura celor cu care au fost tratate bancnotele de dolari S.U.A.
După confruntarea martorei G.V. cu inculpatul, acesta din urmă a recunoscut că a primit suma de 3000 dolari S.U.A. și că în perioada când a scăpat de sub supraveghere a ascuns-o lângă un gard în comuna Puchenii Mari.
Inculpatul a condus organele de urmărire penală la locul unde a ascuns banii și în prezența unor martori asistenți a dezgropat cei 3000 dolari S.U.A. care au fost ridicați și restituiți organelor de poliție ce i-au pus la dispoziție pentru organizarea flagrantului.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 158/ A din 9 martie 2005, a respins apelul declarat de inculpat.
înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 6062 din 27 octombrie 2005, a respins recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale menționate.
împotriva acestei din urmă decizii inculpatul C.V. a formulat contestație în anulare în temeiul art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., contestație admisă în principiu prin încheierea din 7 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 450/1/2006.
Examinând, pe fond, contestația în anulare, înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată.
într-adevăr, la data când s-a judecat recursul, inculpatul a fost în imposibilitate de a se prezenta, imposibilitate determinată de împrejurarea (dovedită cu adresa A.M.P.) că începând cu data de 29 septembrie 2005, a fost arestat și depus la Penitenciarul Ploiești, într-o altă cauză, pentru o perioadă de 6 luni, respectiv până la data de 28 martie 2006.
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții, pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii.
în speță, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul nu a fost prezent la niciunul din termenele fixate de instanța de recurs (19 mai 2005, 30 iunie 2005, 15 septembrie 2005) iar la termenul de soluționare a recursului procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare la domiciliul inculpatului din satul Bărcănești, comuna Românești, județul Prahova, deși la data de 3 octombrie 2005 (data afișării dovezii de îndeplinire a procedurii de citare) cât și la 27 octombrie 2005 (data judecării recursului) inculpatul era arestat și executa o sancțiune de 6 luni închisoare în baza mandatului de executare nr. 2751 din 5 mai 2005, emis în baza sentinței penale nr. 1081 din 7 octombrie 2003 a Judecătoriei Târgoviște.
în consecință, contestația în anulare formulată de C.V., va fi admisă, va fi desființată decizia penală atacată și se va rejudeca recursul formulat de inculpat.
Examinând motivele de recurs invocate de inculpat și anume cazul prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen. (instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor probe și cerințe esențiale) și cazul prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., (prin hotărârea pronunțată s-a făcut o greșită aplicare a legii), înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat nu este fondat.
Instanța de fond a respectat îndrumările date de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 4241 din 9 octombrie 2002 și a depus toate diligențele pentru audierea denunțătorului A.M., citându-l la toate termenele acordate, inclusiv cu mandat de aducere. Mai mult, instanța de fond a verificat prin Ministerul Administrației și Internelor împrejurarea dacă A.M. a plecat din țară, confirmându-se că acesta a ieșit din România la data de 25 septembrie 2003 prin P.T.F. Giurgiu și a intrat în țară la 27 septembrie 2003 prin același punct de trecere a frontierei.
La dosar au fost depuse procesele verbale din datele de 9, 11, 14, 17, 20 octombrie 2004, din 1, 4 și 5 noiembrie 2004 din care rezultă că lucrătorii de poliție de la Secția 2 Poliție Bacău s-au deplasat la adresele martorului denunțător A.M., când acesta nu a fost găsit la domiciliu, motiv pentru care nu s-au putut executa mandatele de aducere.
Rezultă, așadar, că instanța de fond a depus toate diligențele pentru audierea martorului denunțător și constatând că audierea acestuia nu mai este posibilă a dispus citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale, conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
Potrivit art. 3859pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării, printre altele, dacă instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Din examinarea textului de lege menționat rezultă că pentru a fi admis acest motiv de recurs trebuie ca instanța să ignore pur și simplu, sau menținându-le, să nu se pronunțe asupra semnificației lor.
în cauză, prima instanță s-a pronunțat asupra semnificației depoziției martorului A.M. în urma aplicării dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., a coroborat declarația acestuia dată în faza de urmărire penală cu celelalte mijloace de probă, motiv pentru care prima critică adusă hotărârii atacate nu este fondată.
Și al doilea motiv de recurs, ce vizează nelegalitatea hotărârilor pronunțate în raport de dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen., este nefondat.
Instanța de fond a respectat dispozițiile art. 3, 4, 52 _i 6 C. proc. pen., având rol activ în desfășurarea procesului penal în scopul aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 63 C. pen., făcând o analiză amănunțită a fiecărei probe.
Declarațiile contradictorii ale inculpatului au fost analizate în contextul celorlalte mijloace de probă (înregistrările pe bandă magnetică, procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, depozițiile martorilor V.D., P.M., S.A., C.M., B.F., G.V., I.M., M.M., I.B.) instanțele de fond și apel, ajungând în mod corect la concluzia vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
în raport de considerentele expuse rezultă că hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
S-a scăzut perioada executată, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4206/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4207/2006. Penal → |
|---|
