ICCJ. Decizia nr. 4206/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 165 din 11 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost condamnat inculpatul B.D. la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174-175 lit. e) C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestului preventiv cu începere de la 9 decembrie 2005, la zi.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile și morale de câte 30.000.000 lei vechi pentru fiecare din părțile civile B.D.D., B.C.C., B.I. și B.N.A.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
în seara zilei de 7 decembrie 2005, inculpatul, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice a provocat un scandal în locuința comună din satul Tariverde, a lovit-o pe soția sa, victima B.E., cu palmele peste față, după care i-a pus un fierăstrău la gât, amenințând-o că o ucide în prezența unui martor ocular, după care a continuat să o lovească în mod repetat, timp de 10 minute, cu pumnii, cu o coadă de lemn și cu muchia unui topor, cauzându-i leziuni care au condus la moarte.
S-a mai reținut, pe baza raportului de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Constanța că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic, urmare unui politraumatism cu hematoame, echimoze și plăgi multiple, fracturi costale stângi și fractură de femur, leziuni produse prin loviri repetate cu corpuri dure și loviri de corpuri dure cu neregularitate.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la locul faptei, planșelor foto executate în cauză, raportului de constatare medico-legală necropsie, depozițiilor martorilor R.I., B.A., I.G. și R.E., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 16/ Mp din 12 mai 2006, a admis apelul formulat de inculpat, a desființat în parte sentința atacată și a înlăturat dispozițiile art. 64 lit. d) C. pen., ca pedeapsă accesorie, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanțele de fond și de apel au respectat aceste criterii, la individualizarea pedepsei fiind avute în vedere atât pericolul social concret al faptei comise cât și persoana inculpatului.
Pericolul social al faptei este relevat de împrejurările în care s-a derulat conflictul (conflict generat exclusiv de inculpat) de faptul că inculpatul a exercitat timp îndelungat violențe asupra victimei, lovind-o cu palmele, pumnii, cu diferite obiecte contondente, punându-i la gât un fierăstrău și amenințând-o că îi taie gâtul, aspecte care impuneau aplicarea unei sancțiuni severe.
Totodată, instanțele au avut în vedere și datele care caracterizează persoana făptuitorului și anume lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră avută în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate, iar sancțiunea aplicată, orientată la media limitelor de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, apare ca bine dozate, de natură să asigure realizarea scopului preventiv educativ și coercitiv al pedepsei, motiv pentru care recursul declarat va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 15 lit. b) C. proc. pen.
S-a computat perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4202/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4203/2006. Penal → |
|---|
