ICCJ. Decizia nr. 429/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.429/2006
Dosar nr. 986/1/2006
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 ianuarie 2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a menţinut arestarea preventivă a inculpatului S.G. trimis în judecată pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5, 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals intelectual prevăzută de art. 289 şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Verificarea legalităţii arestării preventive şi menţinerea acesteia au avut ca temeiuri dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., art. 3001 şi art. 159 alin. (3), 4, 5, 7 şi 11 C. proc. pen.
Instanţa a considerat că nu au dispărut temeiurile arestării preventive a inculpatului, pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura faptelor comise, de corupţie, calitate de ofiţer de poliţie, şi de indiciile temeinice privind existenţa infracţiunii.
Din examinarea cauzei, rezultă că inculpatul S.G. comisar de poliţie în cadrul I.J.P.J. Vâlcea, poliţie rutieră, desemnat să cerceteze un eveniment rutier care a avut loc în dimineaţa zilei de 12 decembrie 2005, a luat legătura cu autorul evenimentului C.V., de la care a pretins şi primit sume de bani, în mod repetat (5.000.000 lei şi 200 EURO) promiţându-i că îl va ajuta în soluţionarea favorabilă a cauzei.
La data de 19 decembrie 2005, s-a dispus începerea urmăririi penale, inculpatul fiind reţinut 24 de ore, iar la 23 decembrie 2005, judecătorul a emis mandatul de arestare preventivă pe o perioadă de 9 zile, în calitate de învinuit; la data de 29 decembrie 2005, a fost pusă în mişcare acţiunea penală de către procuror, solicitându-se arestarea inculpatului, măsură dispusă, de asemenea, de judecător prin mandatul de arestare preventivă nr. 8/ U din 30 decembrie 2005, pe o perioadă de 20 de zile.
Prin rechizitoriul din 13 ianuarie 2006, D.N.A. – Serviciul Teritorial Piteşti, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Prin încheierea atacată, Curtea de Apel a examinat, conform art. 3001 C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia arestării preventive, dispunând menţinerea acesteia.
În recursul declarat, inculpatul S.G. susţin că nu mai subzistă temeiurile ce au dispus luarea măsurii, neprezentând un pericol social concret, invocând dispoziţiile art. 3001 alin. (2) C. proc. pen., şi art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., hotărârea este contrară legii.
Solicită revocarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea acesteia cu măsura interzicerii de a părăsi localitatea.
Criticile invocate sunt nefondate.
Măsura arestării preventive a fost dispusă în conformitate cu dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri nu au dispărut situaţia de fapt şi încadrarea juridică nesuferind modificări în raport de momentul luării măsurii preventive.
Fapta pentru care inculpatul S.G. este gravă, infracţiune de corupţie, iar calitatea sa anterioară de ofiţer de poliţie nu poate fi ignorată.
Judecarea sa în stare de libertate poate constitui o încurajare pentru membrii colectivităţii la încălcarea normelor de drept penal, constituind, din acest punct de vedere un pericol pentru ordinea publică.
Motivul invocat prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., nu este aplicabil în speţă.
Conform art. 3856 pct. 3 C. proc. pen., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., instanţa fiind obligată să examineze întreaga cauză, sub toate aspectele.
Prin pronunţarea acestei ultime dispoziţii, se constată că nu sunt motive care să determine admiterea recursului, urmând ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., acesta să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală în dosar nr. 96/P/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 427/2006. Penal. Extrădare activă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 432/2006. Penal → |
|---|
