ICCJ. Decizia nr. 425/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 425/2006
Dosar nr. 799/1/2006
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 6 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor recurenţi C.N., I.G.R. şi Z.L., considerând că se menţin temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri.
Inculpaţii au fost condamnaţi de Judecătoria sectorului 4 prin sentinţa penală nr. 1427 din 25 aprilie 2005 la 5 ani închisoare (I.G.R.), 8 ani închisoare (C.N.) şi 5 ani închisoare (Z.L.), pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi şantaj, menţinându-se starea de arest a acestora şi s-a dedus prevenţia de la 12 noiembrie 2004.
Apelul declarat de inculpaţi a fost respins de Tribunalul Bucureşti, prin Decizia nr. 1086/ A din 11 noiembrie 2005.
Împotriva deciziei, inculpaţii au declarat recurs, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Investită cu judecarea cauzei, în examinarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, conform art. 300 alin. (2) şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., instanţa a apreciat că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acesteia.
Împotriva acestei dispoziţii, inculpaţii au declarat recurs.
Recursul este inadmisibil.
Conform art. 302 alin. (1) C. proc. pen., art. 3851 C. proc. pen., şi art. 141 C. proc. pen., recursul este inadmisibil şi va fi respins, ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată cu recurs separat de procuror sau de inculpat, încheierea dată în primă instanţă sau în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive, ori în cazul în care se constată încetarea de drept a arestării preventive.
Din aceste dispoziţii nu rezultă că ar putea fi atacată separat cu recurs şi încheierea pronunţată de instanţa de recurs.
O asemenea interpretare, în sensul posibilităţii atacării încheierii instanţei de recurs, ar însemna investirea unei instanţe ierarhic superioare celei fireşti cu calea de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil, deoarece în acest mod s-ar nesocoti măsurile legale referitoare la competenţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii C.N., I.G.R., Z.L. şi L.V. împotriva încheierii din 6 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosar nr. 228/2/2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 417/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 426/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
