ICCJ. Decizia nr. 437/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 437/2006
Dosar nr. 16898/1/2005
(nr. vechi 4164/2005)
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 23 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 modificată, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a mai fost obligat inculpatul la o pedeapsă de 15 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 03 noiembrie 2004, la 05 noiembrie 2004.
A fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile Mihalache Aurel, suma de 5.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, iar către C.A.S. Călăraşi, suma de 6.670.323 lei, cu acelaşi titlu.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui cuţit, care a servit la săvârşirea infracţiunii sau contravaloarea acestuia, suma de 30.000 lei.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările existente la dosar a arătat că reţine următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 13 aprilie 2004, în barul SC L.G. SRL, de pe raza comunei Cuza Vodă, judeţul Călăraşi, partea vătămate M.A. şi numitul N.Şt. consumau o cantitate mică de alcool şi, la scurt timp după venirea celor doi în bar şi-a făcut apariţie şi inculpatul D.G., care se afla în stare de ebrietate avansată, încercând să intre în discuţie cu clienţii din bar şi cu martorul N.Şt., însă aceştia l-au respins.
Deranjat de faptul că martorul N.Şt. nu i-a acordat atenţie şi la împins cu umărul în timp ce dorea să vină la masa celor doi, la plecarea părţii vătămate, însoţită de martor, pe drum, inculpatul i-a urmărit şi fără motiv a înjunghiat-o pe partea vătămată, cauzându-i o leziune, pentru vindecarea căreia au fost necesare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale şi internată în Spitalul Judeţean Călăraşi, de urgenţă, unde s-a intervenit chirurgical.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută s-a apreciat că activitatea materială desfăşurată de inculpat, care în seara zilei de 13 aprilie 2004, în stradă, cu un cuţit ce îl purta fără drept asupra sa, a înjunghiat-o pe partea vătămată M.A., în abdomen, cu intenţia de a-i suprima viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi port ilegal al cuţitului, sub calificarea juridică arătată, texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul la două pedepse privative de libertate.
Prin urmare, inculpatul a fost condamnat la două pedepse în concurs real, una de 3 ani închisoare, iar alta de 15 zile închisoare, pedepse care au fost contopite, faptele fiind comise în concurs, iar la individualizarea pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea 74 şi art. 76 C. pen., este de natură să ducă la reeducarea acestuia, ţinându-se seama de vârsta şi conduita sa.
Latura civilă a cauzei s-a arătat că a fost soluţionată în raport de pretenţiile părţilor vătămate, constituite părţi civile, actele şi lucrările de la dosar, precum şi declaraţia inculpatului care a arătat că înţelege să despăgubească pe părţile civile, fiind obligat la despăgubiri civile potrivit art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cum şi art. 998 C. civ., în limita sumelor arătate.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel, deoarece în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, deşi intenţia nu a fost aceea de a suprima viaţa părţii civile, astfel că, în raport de această stare, cum şi de numărul de zile de îngrijiri medicale, coroborate cu actul medical care precizează că leziunea suferită nu a fost de natură să-i pună viaţa în primejdie, în cauză sunt incidente prevederile art. 181 C. pen.
Prin urmare, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., iar pentru infracţiunea de port ilegal al cuţitului a solicitat achitarea, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar el nu purta în mod regulat această armă, cuţit.
Curtea de Apel Bucureşti a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de motivele invocate, actele şi lucrările de la dosar, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. şi, prin Decizia penală nr. 408 din 20 mai 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În considerentele deciziei s-a motivat că nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice a faptei, faţă de activitatea desfăşurată de inculpat, constând în aceea că având un cuţit asupra sa, fără motiv i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în abdomen şi numai în urma acordării îngrijirilor pericolul a fost îndepărtat, iar lovitura nu şi-a atins rezultatul vizat şi datorită faptului că victima, în mod instinctiv şi-a retras abdomenul şi era îmbrăcată destul de gros.
Referitor la cea de-a doua critică, privind portul ilegal de armă, cuţit, sa arătat că această faptă prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni faţă de împrejurările concrete în care s-au comis infracţiunile şi consecinţele activităţii sale materiale.
Prin urmare, criticile au fost înlăturate, iar pe cale de consecinţă apelul respins.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, care nu a arătat în ce constă nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor pronunţate şi, fiind legal citat, nu s-a prezentat, iar apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., precum şi aplicarea art. 81 C. pen.
Examinând recursul declarat, sub prisma motivelor arătate, a actelor şi lucrărilor de la dosar, a deciziei şi sentinţei pronunţate în cauză a cazurilor de casare înscrise la pct. 14 şi 17 de la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Din analiza materialului probator existent la dosar, se constată că instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, juste, drepte şi conforme cu prevederile legii, nu numai din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, constând în aceea că în seara zilei de 13 aprilie 2004, inculpatul, aflându-se într-o avansată stare de ebrietate, a aplicat părţii vătămate în abdomen, o lovitură cu un cuţit pe care îl avea asupra sa, producându-i o leziune, pentru care s-a intervenit chirurgical şi au fost necesare un număr de 25-30 de zile îngrijiri medicale, a vinovăţiei inculpatului, dar şi din punct de vedere a încadrării juridice şi a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate şi modalitatea de executare.
Având în vedere elementul material al laturii obiective al infracţiunii de omor calificat, cum şi latura subiectivă a inculpatului, care cu intenţie i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu un cuţit, în abdomen, cu intenţie, însă datorită reflexului victimei de a-şi retrage abdomenul, hainelor groase pe care le purta, leziunea produsă nu a avut consecinţe mari, se constată că inculpatul a comis infracţiunea de tentativă la omor calificat.
De altfel, acest motiv a fost invocat atât în faţa primei instanţe cu ocazia judecării pe fond, cum şi cu prilejul judecării în calea de atac a apelului şi a fost respins în mod întemeiat, pe considerent că intenţia inculpatului a fost aceea de a-i suprima viaţa victimei, deşi nu a urmărit, a acceptat rezultatul activităţii sale.
În ceea ce priveşte schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din regim privativ de libertate în suspendarea condiţionată a executării, se constată că este, de asemenea, neîntemeiată.
Legiuitorul, în dispoziţiile art. 81 pct. 3 C. pen., a stipulat în mod imperativ că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cadrul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Cum infracţiunea săvârşită de către inculpat are ca limită maximă de pedeapsă durata de 25 de ani închisoare, motivul invocat este de asemenea neîntemeiat şi în consecinţă se va respinge.
Aşa fiind, şi cum nici unul dintre motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare în sensul pct. 14 şi 17 de la art. 3859 C. proc. pen., iar potrivit pct. 3 din oficiu nu se constată alte cazuri de casare, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G., împotriva deciziei penale nr. 408/ A din 20 mai 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauzei cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 03 noiembrie 2004, la 05 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 436/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 445/2006. Penal → |
|---|
