ICCJ. Decizia nr. 436/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.436/2006
Dosar nr. 23153/1/2005 (nr. 7201/2005)
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1062 din 2 septembrie 2005, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 16 din aceeaşi lege şi ale art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus pentru inculpat perioada executată în arest preventiv de la 2 martie 2005, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1443/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata N.M.D., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi a art. 36 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv, de inculpata N.M.D., de la 2 martie 2005 la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei.
Tribunalul a constatat că substanţa în litigiu confiscată, a fost consumată în totalitate în urma analizelor de laborator.
În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a confiscat de la inculpată suma de 250.000 lei (25 RON), reprezentând contravaloarea unei doze de heroină vândută martorului S.M.
În baza art. 118 lit. b) şi d) C. pen., a confiscat de la inculpatul N.M. suma de 800.000 lei, reprezentând contravaloarea celor 4 doze de heroină şi a telefonului mobil.
Tribunalul a dispus restituirea către inculpatul N.M. a sumelor de 15.000.000 lei şi 50 Euro consemnate la C.E.C. – Agenţia Victoria, conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01 – 05.40.6000104.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 5.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, în data de 2 martie 2005, inculpatul N.M. a oferit spre vânzare inculpatei N.M.D. cantitatea de 0,07 grame de heroină, iar inculpata N.M.D. la aceeaşi dată a comercializat în două rânduri cantitatea totală de 5 doze heroină numiţilor A.M. şi S.M. şi a pus la dispoziţia numitului S.M. locuinţa sa pentru consumul ilicit de droguri.
Faptele sunt dovedite cu mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, respectiv: procesul – verbal de consemnare a denunţului lui A.M., procesul – verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile martorilor, raportul de constatare tehnico – ştiinţifică, declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor, dovada de consemnare C.E.C., planşe foto.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpaţii N.M. şi N.M.D., criticând-o ca fiind netemeinică şi au solicitat, invocând circumstanţele lor personale favorabile, reducerea cuantumului pedepselor aplicate, iar inculpatul N.M. a solicitat ca pedeapsa astfel redozată să nu fie executată în regim de detenţie, susţinând că reducerea sa se poate realiza şi fără privarea de libertate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 827/ A din 28 octombrie 2005 a admis apelul declarat de inculpata N.M.D., a desfiinţat în parte sentinţa penală şi rejudecând, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a computat reţinerea pentru ambii inculpaţi de la 2 martie 2005, la zi.
Inculpatul N.M. a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata N.M.D. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a reţinut că în cauză, instanţa de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în concordanţă cu probele administrate şi a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise.
În ce privesc pedepsele aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, în favoarea cărora a reţinut în mod judicios circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., dându-le eficienţa juridică corespunzătoare, astfel că a aplicat celor doi inculpaţi pedepse situate sub minimul special.
În raport de natura şi circumstanţele reale în care inculpaţii au comis faptele, instanţa de control judiciar a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate, iar scopul acestora poate fi atins numai cu executarea în regim de detenţie.
Instanţa de control judiciar a constatat, însă, că apelul declarat de inculpata N.M.D. este fondat în ceea ce priveşte interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen., avându-se în vedere natura faptelor comise de aceasta, cât şi persoana sa, care are în întreţinere doi copii minori, considerente pentru care, a dispus înlăturarea dispoziţiilor textelor de lege mai sus, arătate, faţă de inculpată.
În termen legal, împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpata N.M.D., solicitând admiterea, casarea hotărârilor atacate şi redozarea pedepsei aplicate, în sensul de a fi redusă.
Recursul declarat de inculpată nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând critica formulată de inculpată sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, solicitând reducerea, se constată că nu se poate reţine că, pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni în formă continuată şi concursul de infracţiuni, este severă.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanţa de fond a avut în vedere, atât natura infracţiunilor şi modalitatea în care au fost comise, aspecte care imprimă faptelor un pericol social ridicat, dar şi faptul că aceasta se află la primul conflict cu legea penală şi a avut o atitudine sinceră, cooperantă pe parcursul procesului penal, ajutând la identificarea şi trimiterea în judecată a coinculpatului N.M. şi drept urmare, reţinând în favoarea sa circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., precum şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, a aplicat inculpatei pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege.
Se constată aşadar, că instanţa de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., stabilind în mod corect executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Pentru aceste considerente, având în vedere că, verificând hotărârea atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpata N.M.D. este nefondat şi va respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.M.D. împotriva deciziei penale nr. 827/ A din 28 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 2 martie 2005, la 24 ianuarie 2006.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 432/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 437/2006. Penal → |
|---|
