ICCJ. Decizia nr. 4303/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 7 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 8488/2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie, a dispus, printre alte măsuri, și respingerea cererilor de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații C.V.B., Ș.V. și P.C.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați există și în prezent, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., și art. 145 C. proc. pen.
împotriva acestei încheieri, au formulat recurs inculpații C.V.B., Ș.V. și P.C.
La termenul din 14 februarie 2006, termen stabilit pentru soluționarea recursurilor, inculpatul C.V.B. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. (1) teza I C. proc. pen., în raport cu art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 23 alin. (7) și art. 129 din Constituția României.
Prin încheierea din 14 februarie 2006, înalta Curte a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. (1), teza întâi C. proc. pen.
Prin decizia nr. 466 din 6 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 217D/2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ridicată de inculpatul C.V.B., dispozițiile art. 141 C. proc. pen., fiind constituționale, fiind atributul legiuitorului de a institui căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate.
Examinând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că recursurile formulate sunt inadmisibile.
Prin încheierea recurată, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în cursul judecării recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpații P.C.O., S.M., P.C., M.D., C.V.B. și C.I. împotriva sentinței penale nr. 355 din 28 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 4241/2005, au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de recurenții, din prezenta cauză, cereri formulate în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. pen.
Art. 3851alin. (2) C. proc. pen., care este norma generală în materia atacării cu recurs a încheierilor, prevede că încheierile pot fi atacate cu recurs numai dată cu sentința sau decizia recurată.
De la această regulă generală, există anumite derogări expres prevăzute de lege, când se permite atacarea separată cu recurs a unei încheieri.
Una dintre aceste excepții este cuprinsă în art. 141 alin. (1) C. proc. pen., unde se prevede că poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau inculpat, încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive și prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.
Norma specială, care derogă de la norma generală, care este cuprinsă în art. 141 alin. (1) teza întâi C. proc. pen., este aplicabilă în speță creând întâietate în raport cu norma generală.
Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că încheierea dată în cursul judecății recursului (cum este și în speță), prin care s-a respins o cerere de revocare a măsurii arestării preventive, nu poate fi atacată separat cu recurs.
în consecință, întrucât legea nu prevede o cale separată de atac, pentru încheierea recurată, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursurile inculpaților vor fi respinse ca inadmisibile.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4288/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4271/2006. Penal → |
|---|
