ICCJ. Decizia nr. 4316/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4316/2006
Dosar nr. 3363/2/2006
Şedinţa publică din 5 iulie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18 din 9 februarie 2006, Tribunalul Călăraşi l-a condamnat pe inculpatul V.F., în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 274 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 4 luni stabilită prin sentinţa penală nr. 2474 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Slobozia, pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 16 noiembrie 2005 la zi.
S-a luat act că partea vătămată M.D., asistată de tatăl său M.P., nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut în fapt că, în seara de 30 octombrie 2005, inculpatul V.F., întâlnind-o pe stradă în oraşul Fundulea pe vecina sa, minora parte vătămată M.D., despre care ştia că are vârsta de 12 ani, i-a propus să-l însoţească spre marginea localităţii sub pretextul de a primi o sumă de bani de la o persoană.
Sub ameninţarea cu bătaia inculpatul a dus-o pe partea vătămată în afara localităţii, pe un câmp unde, prin constrângere, a dezbrăcat-o de pantaloni şi a întreţinut un raport sexual.
Fiind apoi lăsată să plece, partea vătămată a mers la prietena ei V.C., căreia i-a adus la cunoştinţă ce i s-a întâmplat şi apoi la domiciliul bunicii sale, M.M., căreia, de asemenea, i-a povestit împrejurările în care a fost victima violului.
Din raportul de constatare medico-legală al S.M.L. Călăraşi rezultă că M.D. prezintă deflorare recentă ce poate data din 30 octombrie 2005, fără leziuni de violenţă pe corp.
Inculpatul a recunoscut în prima declaraţie la urmărirea penală săvârşirea faptei pentru ca ulterior, inclusiv în cursul judecăţii, să revină şi să precizeze că, enervat de refuzul iniţial al părţii vătămate de a întreţine raport sexual, i-a cerut acesteia,care s-a şi conformat, să-şi introducă două degete în vagin.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, care a atacat-o pentru greşita individualizare a pedepsei, care se impune a fi majorată, pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., şi omisiunea soluţionării din oficiu a acţiunii civile, conform art. 17 C. proc. pen., precum şi inculpatul, care a solicitat achitarea întrucât raportul sexual a avut loc cu consimţământul părţii vătămate, dovadă fiind lipsa semnelor de violenţă pe corp iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 320 din 18 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa şi în rejudecare a majorat pedeapsa la 15 ani închisoare, a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani şi a obligat inculpatul la 100.000.000 ROL daune morale către partea vătămată.
A respins, ca nefundat, apelul inculpatului.
Majorarea pedepsei a fost motivată prin împrejurările comiterii faptei, conduita nesinceră a inculpatului şi circumstanţele sale personale.
În privinţa soluţionării din oficiu a laturii civile, au fost invocate prevederile art. 17 C. proc. pen., potrivit cărora acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, prima teză fiind aplicabilă în cauză în raport de vârsta de 12 ani a părţii vătămate.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris însă susţinut oral, în sensul reducerii pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., care se ia în considerare şi din oficiu, este fondat.
În cauză, situaţia de fapt a fost corect stabilită, fiind dovedită cu mijloacele de probă posibile la astfel de infracţiuni.
Declaraţiile părţii vătămate prin care precizează mijloacele de constrângere psihică folosite de inculpat se coroborează cu declaraţiile martorilor V.C., care arată că partea vătămată a venit plângând, spunându-i că a fost violată şi M.M., bunică, care descrie aceleaşi împrejurări, precum şi cu actul de constatare medico-legală, care atestă deflorarea recentă, datând din seara de 30 octombrie 2005.
Încadrarea juridică este legală.
Curtea constată că fapta există şi a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege de către inculpat însă pedeapsa principală a fost greşit individualizată.
Faţă de vârsta de 20 ani a inculpatului şi gradul redus de educaţie, nefiind şcolarizat, se apreciază că pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită de instanţa de fond asigură echilibrat realizarea atât a funcţiilor sancţiunii, de constrângere şi reeducare cât şi a scopului acesteia de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Celelalte dispoziţii ale deciziei instanţei de apel sunt temeinice şi legale, astfel că acestea vor fi menţinute.
Din pedeapsa aplicată inculpatului V.F. se va scade durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 16 noiembrie 2005 la 5 iulie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 320/ A din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei principale.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Menţine revocarea liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 274 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2474 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Slobozia, rest de pedeapsă pe care îl contopeşte cu pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 16 noiembrie 2005 la 5 iulie 2006.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4278/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4324/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
