ICCJ. Decizia nr. 4471/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4471/2006
Dosar nr. 5171/2/2006
Şedinţa publică din 12 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58 din 23 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 145/P/2006, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 174 C. pen., raportat a art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul A.T.E., la 18 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 579 zile, din pedeapsa de 4 ani închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 966/2004 a Judecătoriei Slobozia faţă de inculpatul A.T.E.
În baza art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 579 zile închisoare cu pedeapsa de 18 ani închisoare pronunţată prin prezenta sentinţă, inculpatul A.T.E. având de executat, în baza art. 34 – art. 35 C. pen., pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia acestuia de la 31 octombrie 2005 la zi.
S-a luat act de partea vătămată A.T.R. nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat a fragmentelor de băţ (2 beţe şi făcăleţ), obiecte de lemn ce se află depuse la Tribunalul Călăraşi şi înregistrată sub nr. 2/2006 în Registrul corpuri delicte.
A fost obligat inculpatul la 6.000.000 ROL cheltuieli judiciare către stat, din care 2.000.000 ROL, reprezentând onorariu apărător oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul A.T.E. a locuit împreună cu fratele său A.M. (victimă) şi cu sora sa A.T.R. în casa părintească din comuna Ştefan Vodă, jud. Călăraşi, o locuinţă modestă, toţi fraţii având o stare materială precară.
Victima A.M., în vârstă de 49 ani, era bolnavă de epilepsie, prezenta un handicap (laba unuia dintre membrele inferioare fiindu-i amputată urmare unei infecţii), motiv pentru care acesta se mişca greu, nu putea să muncească şi era îngrijit de către frate, respectiv soră.
În perioada ianuarie 2003 - iunie 2005, inculpatul A.T.E. a executat parţial în detenţie o condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, fiind liberat condiţionat.
După ieşirea din penitenciar, inculpatul a lucrat ocazional la diverşi cetăţeni din comună, ajutându-i la repararea şi întreţinerea fântânilor, câştigând ocazional sume modice. Pe fondul consumului de alcool şi al greutăţilor materiale, inculpatul A.T.E. a devenit violent în familie, certându-se în repetate rânduri cu fratele şi sora sa, aceştia plecând de acasă să locuiască în comună la alte familii. După vreo două-trei săptămâni, a revenit la casa părintească doar victima A.M.
La data de 30 octombrie 2005, inculpatul A.T.E. a muncit la un vecin, ajutându-l la treburile gospodăreşti, consumând pe parcursul zilei până în jurul orelor 17,00-18,00 circa un litru de ţuică.
Ajungând la domiciliul său, inculpatul a pus pe masă alimente şi a chemat-o pe victimă să mănânce. Supărat că acesta a mâncat cu mâinile murdare, A.T.E., sub influenţa băuturilor alcoolice, a luat un făcăleţ cu care a lovit-o în repetate rânduri în zona capului şi peste corp reproşându-i că nu este bună de nimic şi trebuie să-i poarte de grijă.
A.M. s-a apărat, protejându-se cu mâinile, i-a solicitat fratelui său să-l lase în pace, însă acesta a continuat să îl lovească atât cu făcăleţul, cât şi cu un lemn verde folosit ca toiag de către victimă, până ce ambele corpuri contondente s-au rupt. Victima a căzut la pământ, a început să-i curgă sânge din zona capului şi a decedat.
Văzând aceasta, inculpatul a pus-o în pat, a şters-o de sânge şi a plecat la vecini pentru a-şi anunţa sora că fratele lor a murit.
Mai mulţi consăteni au venit la locul faptei, unde şi-au dat seama că moartea victimei nu a fost naturală, i-au reproşat inculpatului că şi-a omorât în bătaie fratele, însă acesta nu a recunoscut, şi, fiindu-i teamă să doarmă împreună cu mortul, a cerut găzduire unui vecin.
În noaptea de 30 octombrie 2005, procurorul, împreună cu ceilalţi membri ai echipei criminalistice au ajuns la faţa locului, s-a efectuat cercetarea, fiind identificat şi audiat inculpatul care a recunoscut comiterea faptei.
Audiat în instanţă, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, recunoaştere ce s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva acestor hotărâri a declarat apel inculpatul A.T.E., criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că pedeapsa aplicată este mare în raport de circumstanţele reale de comitere a faptei şi circumstanţele sale personale şi a solicitat reducerea cuantumului acesteia spre minimul special.
Prin Decizia penală nr. 409/ A din 18 mai 006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale sus menţionate, apreciindu-se că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului iar individualizarea judiciară a pedepsei a fost făcută cu respectarea criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP); totodată, s-a computat prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a stabilit în mod corespunzător împrejurările în care a fost comisă fapta (pe fondul consumului de alcool, asupra fratelui care era bolnav, prezentând chiar un handicap locomotor, prin aplicarea mai multor lovituri cu corpuri contondente în zona capului), încadrarea juridică ce a fost dată acesteia, precum şi vinovăţia inculpatului, date în raport de care a dozat în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând, totodată, în considerare şi circumstanţele personale ale inculpatului, astfel că, în mod corect, instanţa de apel a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat.
Circumstanţele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sa procesuală, de recunoaştere şi regret a faptei săvârşite, împrejurarea că este tatăl a 3 copii minori, au fost avute în vedere la dozarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege (15 ani), însă solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului acesteia la minimul special sau sub acest minim nu se justifică, având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul la data comiteri faptei, acesta fiind liberat condiţionat doar de cca.4 luni din executarea unei pedepse privative de libertate aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, cu un rest de executat de 579 zile.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, constatând că nu sunt motive care să justifice oreducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.T.E. împotriva deciziei penale nr. 409/ A din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 octombrie 2005 la 12 iulie 2006.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4434/2006. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 4475/2006. Penal → |
|---|
