ICCJ. Decizia nr. 4239/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4239/2006
Dosar nr. 4933/2/2006
Şedinţa publică din 3 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 11 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 487/2006, s-a dispus condamnarea inculpatului S.P., la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 66 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă, din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 27 decembrie 2005 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Inculpatul avea o relaţie de concubinaj cu victima de aproximativ 3 ani şi locuiau la domiciliul părinţilor acesteia în localitatea Smârdioasa, jud. Teleorman.
La data de 26 decembrie 2005, inculpatul s-a deplasat în comună şi a ajutat la construcţia unei gropi funerare pentru o persoană care decedase, consumând 300 ml. ţuică.
S-a întors acasă în jurul orelor 17,00, cerându-i concubinei sale să-l însoţească la o rudă în comuna Ţigăneşti, pentru a discuta despre un loc de muncă în Bucureşti.
Deoarece concubina sa a refuzat, între cei doi s-a iscat o ceartă, despre care victima i-a relatat fiicei sale.
În jurul orelor 21,00, când fiica victimei a ajuns la domiciliu, a observat că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice având în mână un topor.
Profitând de faptul că fiica victimei a ieşit în curte, inculpatul a pătruns în camera în care se afla concubina sa, aplicându-i cu toporul o lovitură puternică în zona capului, continuând să lovească victima încă de două ori, până când aceasta a căzut la pământ.
Inculpatul a abandonat toporul şi la scurt timp s-a predat la organele de poliţie, unde a relatat ce s-a întâmplat.
În raport de starea de fapt expusă şi de probele administrate, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzute de art. 174 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul S.I. solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării reindividualizarea judiciară a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 396/ A din 15 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus respingerea ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul S.I.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă perioada prevenţiei de la 27 decembrie 2005 la zi.
Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul Stoica Ion invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele de recurs invocate, dar şi din oficiu, ambele hotărâri, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor dispuse şi administrate în cauză, rezultă că instanţele au reţinut în mod corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, atribuind faptei săvârşite de către acesta o încadrare juridică legală.
Inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor, cu intenţie directă, lovind victima cu toporul în zona capului, în mod repetat, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă de craniu ce a condus la deces.
Nu se justifică reţinerea, în favoarea inculpatului, a circumstanţei legale atenuante a provocării întrucât a acţionat în mod liber, fără a fi provocat de victimă. De asemenea, starea de beţie în care se afla inculpatul nu poate justifica atitudinea sa deosebit de agresivă.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanţele au dat eficienţă dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de natură a asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Pedeapsa este, pe de o parte, o măsură de constrângere, iar pe de altă parte un mijloc de reeducare.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are nu numai o finalitate represivă ci şi aceea de exemplaritate, prin dezaprobarea legală şi judiciară a faptei comise şi a făptuitorului.
Reeducarea, ca finalitate a pedepsei, poate fi considerată ca realizată numai atunci când inculpatul conştientizează că a greşit şi că sunt serioase posibilităţi ca pe viitor să nu mai săvârşească o nouă infracţiune.
În cauza de faţă Înalta Curte, apreciază că faţă de gravitatea deosebită a faptei comise de inculpat, de modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia, inculpatul a intrat în casă, lovind victima cu toporul, în mod repetat, în zona capului, nu se justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită de instanţa de fond şi confirmată în apel.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 396/ A din 15 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 38717 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 27 decembrie 2005 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 396/ A din 15 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 27 decembrie 2005 la 3 iulie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4190/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4244/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
