ICCJ. Decizia nr. 4368/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4368/2006
Dosar nr. 4216/1/2006
Şedinţa publică din 7 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 786 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Iaşi, s-a dispus condamnarea inculpatului Ş.E., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata executată, 20 aprilie 2005 – 19 mai 2005.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a constatat recuperat, prin restituire prejudiciul cauzat părţii vătămate A.S.L.
În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului, cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond, a reţinut următoarele:
În ziua de 20 aprilie 2005, în jurul orelor 14,00, inculpatul se afla în cartierul Dimitrie Cantemir din municipiul Iaşi. Pe o stradă a cartierului, a observat-o pe partea vătămată A.S.L., în vârstă de 12 ani, care purta o discuţie la telefonul mobil ce-l avea asupra sa.
Profitând de faptul că partea vătămată nu era însoţită, iar pe stradă nu se aflau alte persoane, inculpatul a hotărât să-i sustragă acesteia telefonul mobil. În acest scop s-a apropiat de partea vătămată prin spate şi i-a smuls din mână telefonul, după care a fugit.
În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost apelată de inculpat pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut, în motivele de apel că prima instanţă în mod nejustificat a reţinut comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi sancţionată de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în condiţiile în care nu a fost exercitată nicio violenţă fizică cauzatoare de suferinţe fizice şi nicio violenţă psihică asupra părţii vătămate, de natură a înfrânge rezistenţa acesteia şi de a o pune în situaţia de a nu mai putea lua hotărâri sau întreprinde acţiuni în vederea apărării bunului.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de furt calificat şi ţinându-se cont de toate împrejurările reţinute drept circumstanţe atenuante, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi 861 C. pen., întrucât scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia, pronunţarea condamnării constituind un avertisment pentru inculpatul care este elev, la o vârstă fragedă, cu o personalitate în formare ce ar putea fi influenţată negativ în cazul executării unei pedepse privative de libertate.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 8 din 16 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, obligându-l pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, inculpatul a declarat recurs reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi de apel au reţinut corect situaţia de fapt şi au încadrat juridic corespunzător fapta săvârşită de inculpat în infracţiunea de tâlhărie.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului (3 ani închisoare) însă, instanţa de fond nu a dat suficientă relevanţă circumstanţelor atenuante ale faptei şi circumstanţelor personale ale făptuitorului care avea o vârstă fragedă la data săvârşirii faptei, fiind la primul conflict cu legea penală şi nu a redus pedeapsa în suficientă măsură pentru ca aceasta să-şi atingă scopul preventiv educativ.
Astfel, examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că inculpatul, elev la Liceul E.R. din Iaşi a avut o atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal, a recunoscut şi a regretat fapta săvârşită, este cunoscut cu un comportament corect în societate, iar prejudiciul a fost recuperat integral prin restituirea telefonului mobil părţii vătămate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai scăzut inculpatului ar determina o mai eficientă îndreptare a conduitei acestuia şi ar corespunde criteriilor de individualizare stabilite în art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul Ş.E. să fie admis conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul Ş.E. împotriva deciziei penale nr. 8 din 16 februarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.
Casează în totalitate Decizia atacată şi în parte, sentinţa penală nr. 786 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Iaşi şi rejudecând, pe fond, reduce de la 3 ani închisoare la un an şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4324/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4434/2006. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
