ICCJ. Decizia nr. 4244/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4244/2006
Dosar nr. 30375/1/2005
(nr. vechi:7897/2005)
Şedinţa nepublică din 3 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 483 din 28 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 4456/2004, s-au dispus următoarele:
S-a respins cererea formulată de inculpatul P.C., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. e) şi g) cu art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
A condamnat inculpaţii:
1. P.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
În temeiul art. 110 C. pen., raportat la art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani, care, conform art. 82 C. pen., constituie termen de încercare.
A atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.
În temeiul art. 1101 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv se va prezenta la termenele stabilite la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Iaşi, organ stabilit de instanţă pentru supravegherea inculpatului şi va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
2. P.D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) şi b) C. pen., şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În temeiul art. 110 raportat la art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de un an şi 10 luni, care, conform art. 82 C. pen., constituie termen de încercare.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate I.A.L. a fost recuperat integral.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii să plătească statului câte 1.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare, din care, câte 600.000 lei pentru fiecare reprezintă onorarii avocat oficiu, sume ce vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În data de 29 martie 2004, în faţa Universităţii A. Iaşi inculpatul P.C. s-a apropiat de partea vătămată I.A.L. şi i-a smuls geanta pe care aceasta o avea pe umăr, victima încercând inutil să-i opună rezistenţă agresorului.
După ce a deposedat-o de geantă pe partea vătămată, inculpatul însoţit de alţi 3 tineri, a fugit până în zona magazinului B., unde numitul C.T.C. a fost reţinut de o patrulă de poliţie.
Inculpatul P.C., împreună cu inculpatul P.D. şi numitul M.A.C. au ajuns la depoul C.F.R., unde inculpatul P.D., a luat geanta de la inculpatul P.C., a verificat conţinutul acesteia şi a luat din interior suma de 13.000 lei şi un telefon mobil.
Prin intermediul numitului C.T.C., lucrătorii de poliţie i-au convocat la sediul Secţiei a II-a de Poliţie pe cei doi inculpaţi, astfel încât au fost recuperate toate bunurile părţii vătămate.
Inculpatul P.C. a recunoscut săvârşirea faptei, însă a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată nu a opus rezistenţă, că nu a fost agresată, aceasta în scopul exonerării sale de răspundere penală pentru infracţiunea de tâlhărie.
Împotriva sentinţei penale nr. 483 din 28 iunie 2005 a Tribunalului Iaşi a declarat apel inculpatul P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În conţinutul motivelor de apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., motivând că din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că sustragerea bunului s-ar fi realizat prin violenţă.
În subsidiar, apelantul a solicitat aplicarea unei sancţiuni administrative sau aplicarea art. 81 şi urm. C. pen.
Prin Decizia penală nr. 65/ MF din 15 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 5284/2005 al Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C. şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că atât cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice, cât şi cea de aplicare a unei sancţiuni administrative ori a dispoziţiilor art. 81 C. pen., sunt neîntemeiate.
Împotriva hotărârii penale pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, inculpatul P.C. a declarat recurs, criticând-o pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat şi în apel.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport atât cu motivele de recurs formulate de inculpat, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Astfel, cât priveşte motivul de recurs relativ la schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt, Înalta Curte apreciază că, în mod just instanţa de fond a stabilit, iar instanţa de apel a menţinut încadrarea juridică a faptei ca fiind infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul i-a smuls geanta părţii vătămate, acţiune de natură să înfrângă voinţa acesteia, asimilată violenţelor ca acţiuni adiacente la care se referă textul incriminator al art. 211 alin. (1) C. pen.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs al inculpatului, şi anume acela de a se reindividualiza pedeapsa, dându-se o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., Înalta Curte, constată, de asemenea, că motivul este neîntemeiat.
În cauză, instanţele anterioare au reţinut în favoarea inculpatului minor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., iar pedeapsa aplicată acestuia a fost stabilită sub limita minimului special prevăzut de textul incriminator.
Tot astfel, în mod corect instanţa de fond a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este în măsură să determine realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., solicitată de inculpat şi în recurs, neavând eficienţă în zona reeducării şi reintegrării sale în mediul familial şi social.
Faţă de cele prezentate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului P.C. şi vor fi aplicate dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 65/ MF din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4239/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4248/2006. Penal → |
|---|
