ICCJ. Decizia nr. 4324/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4324/2006
Dosar nr. 43220/3/2005
Şedinţa publică din 5 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 17 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul Ionescu A.G. şi a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că motivul invocat de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul I.A.G., invocând nelegalitatea sentinţei în sensul că, în mod greşit, s-a respins cererea sa de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 272 din 5 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs condamnatul I.A.G., solicitând admiterea recursului său şi reaudierea martorilor, întrucât a fost condamnat pe nedrept, fiind nevinovat.
Examinând Decizia penală atacată prin prisma motivului de recurs formulat, Înalta Curte constată următoarele:
Din actele dosarului rezultă că recurentul a fost condamnat la 8 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1293 din 14 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că în seara zilei de 26 august 2003, în jurul orelor 18,30, împreună cu alţi doi indivizi necunoscuţi, inculpatul a deposedat prin violenţă pe partea vătămată A.L. de un telefon mobil marca Siemens, în timp ce aceasta se afla în tramvai.
Prin Decizia penală nr. 193 din 21 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Inculpatul nu a formulat recurs împotriva acestei decizii, hotărârea de condamnarerămânând definitivă prin nerecurare la data de 12 aprilie 2005.
Raportând dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., care reglementează expres cazurile în care se poate revizui o hotărâre, la motivul invocat de recurentul condamnat, Înalta Curte constată că acest motiv nu se regăseşte între cele prevăzute de textul de lege sus-menţionat.
Aşa încât, hotărârile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale, iar recursul declarat de condamnat este nefondat.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.A.G. împotriva deciziei penale nr. 272 din 5 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4316/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4368/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
