ICCJ. Decizia nr. 4442/2006. Penal
| Comentarii |
|
Petenta M.A. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 485/ P din 24 iunie 2005, prin care Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), față de magistrații instanțelor de pe raza Curții de Apel Galați, care au judecat cauze civile, comerciale și de contencios administrativ, având-o pe aceasta ca reclamantă.
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, verificând actele și lucrările dosarului, a constatat că soluția din rezoluție este legală și urmează a fi menținută.
S-a reținut că numitei M.A. i s-a desfăcut contractul de muncă prin decizia penală nr. 270 din 27 mai 1992 de către R.A.R.I.Z.V.A. Galați în baza art. 130 lit. i) C. muncii.
împotriva acestei decizii a formulat contestație M.A., care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 9854 din 14 octombrie 1992 de Judecătoria Galați, rămasă definitivă prin nerecurare, iar prin admiterea recursului extraordinar al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Judecătoria Galați a respins contestația, iar în urma apelului Tribunalul Galați a casat hotărârea, a dispus reintegrarea contestatoarei cu plata drepturilor bănești cuvenite.
Astfel, la 3 ianuarie 1995, M.A. a formulat acțiune pentru plata drepturilor salariale, acțiune admisă de Judecătoria Galați, în sensul obligării pârâtei R.A.R.I.D.S.V. Galați la plata sumei de 244.953 lei către reclamantă, hotărâre rămasă definitivă la 18 octombrie 1995, prin respingerea apelului.
Ulterior, petenta a formulat o nouă acțiune cu același obiect, respinsă prin autoritate de lucru judecat.
într-o altă cerere, petenta a chemat în judecată Statul român pentru a fi obligat la plata sumei de 300 milioane lei plus daune morale pe timpul cât nu a putut să muncească din cauza judecătorilor pe care-i consideră vinovați, cerere respinsă prin sentința civilă nr. 366/2003 de Judecătoria Galați, rămasă definitivă prin decizia nr. 319/R/2004 a Curții de Apel Galați.
înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, constatând că pe timpul activității de judecată, petiționara nu a făcut dovada pretențiilor față de statul român, neaducând nici o probă, iar pe de altă parte, că nu s-a făcut dovada că în exercițiul atribuțiilor de serviciu ale judecătorilor, cu știință, nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos, cauzând în acest fel o vătămare intereselor legale, prin sentința nr. 148 din 14 martie 2006 a respins plângerea, ca nefondată.
în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., petiționara M.A. a formulat contestație în anulare împotriva acestei din urmă decizii, invocând cazul reglementat de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
în conformitate cu acest text de lege, împotriva hotărârii definitiv se poate face contestație în anulare când "partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare."
Așa cum rezultă din probele dosarului, petiționara a fost prezentă la termenul din 14 februarie 2006 când a depus memoriu însoțit de acte, motiv pentru care procurorul a cerut amânarea cauzei față de lipsa dosarului solicitat.
La termenul din 14 martie 2006, când petiționara avea termenul în cunoștință, nefiind dispusă cauzei nici o cerere, instanța a procedat la soluționare.
Astfel, nefiind întrunite condițiile cerute de legiuitor [(art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.)], înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 392 C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea M.A.
Au fost văzute și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 4441/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4449/2006. Penal → |
|---|
