ICCJ. Decizia nr. 4436/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1443 din 11 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală a condamnat pe inculpații:
1. Ț.I.A., la un an închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) din același cod și la un an închisoare pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) din același cod.
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.;
2. I.A.C. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99,art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) din același cod, precum și la 6 luni închisoare pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99,art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) din același cod.
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 6 luni închisoare.
în baza dispozițiilor art. 110 C. pen., raportat la art. 81 din același cod, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de un an și 6 luni, inculpatului atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 1101C. pen.;
3. S.N. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99,art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) din același cod și la 6 luni închisoare pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99,art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) din același cod.
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 6 luni închisoare.
în baza art. 110 C. pen., raportat la art. 81 din același cod, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de un an și 6 luni, inculpatului atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 1101C. pen.
4. R.F.C. în baza dispozițiilor art. 103 C. pen., s-a luat măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, pentru săvârșirea a două (2) infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 din același cod.
Inculpatul minor a fost încredințat, spre supraveghere, părinților săi, R.A. și R.N.
în baza art. 103 alin. (2) C. pen., părinților inculpatului minor li s-a pus în vedere îndatorirea de a veghea minorul și obligația de a înștiința instanța dacă minorul se sustrage de la supraveghere și are purtări rele sau a săvârșit o nouă faptă penală.
Pe latură civilă, s-a constatat că prejudiciul cauzat părților vătămate M.V. și A.C. au fost acoperite integral.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
în după-amiaza zilei de 11 februarie 2005, inculpații, după ce au practicat jocuri la o sală de jocuri mecanice situată în zona stației de metrou Eroii Revoluției din sectorul 4 al capitalei, au plecat în Parcul Tineretului din același sector, aici sesizând stând pe o bancă, un băiat și o fată.
Hotărându-se să-i deposedeze de eventuale bunuri de valoare, inculpații s-au apropiat de ei, i-au înconjurat și pe ton amenințător, le-au cerut să le dea telefoanele mobile. întrucât cei doi tineri au negat că ar avea astfel de telefoane, inculpatul Ț.I.A. l-a controlat în buzunare pe băiat, a găsit un portofel în care se aflau două bancnote de câte un dolar S.U.A., banii fiind luați de R.F.C., acesta smulgând de pe capul băiatului și căciula.
în continuare, Ț.I.A. i-a cerut fetei să-i arate ce are în rucsacul purtat pe umăr, din acesta el luând un telefon mobil, după care cei patru au fugit și în stația R.A.T.B. s-au îmbarcat în tramvaiul liniei 19.
Tinerii au alertat o patrulă a secției 14 poliție ce activa în Parcul Tineretului, inculpații fiind prinși la oprirea în stație a tramvaiului.
Bunurile sustrase în modalitatea descrisă au fost găsite și restituite celor două părți.
împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul Ț.I.A.
Parchetul și-a motivat apelul pe greșita reținere, în favoarea inculpaților, a circumstanțelor atenuante, în cauză acestea nefiind justificate, iar în ce-l privește pe inculpatul minor R.F.C., a solicitat luarea măsurii internării într-un centru de reeducare.
Inculpatul Ț.I.A. a criticat sentința pentru greșita încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracțiunea de furt calificat odată ce nu a exercitat violențe asupra părților vătămate și nu le-a amenințat.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 185 din 7 martie 2006 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și de către inculpat.
Și împotriva deciziei pronunțată în apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul Ț.I.A. au declarat recursuri.
Parchetul și-a motivat recursul numai pe greșita individualizare a măsurii educative aplicată inculpatului R.F.C., în sensul că îndreptarea acestuia se poate realiza numai prin internare într-un centru de reeducare unde i s-ar asigura posibilitatea de a urma cursuri școlare și de a dobândi o pregătire profesională potrivită aptitudinilor sale.
Inculpatul Ț.I.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, în cauză inculpatul săvârșind infracțiunea de furt calificat.
Recursurile nu sunt fondate.
Tratamentul sancționator al inculpaților minori, în viziunea art. 100 alin. (1) C. pen., comportă asupra gradului de pericol social al faptei săvârșite, asupra stării fizice, de dezvoltare intelectuală și morală asupra comportamentului acestuia, condițiilor în care a fost crescut și în care a trăit, precum și asupra oricăror alte elemente ce caracterizează persoana minorului.
în cauză, minorul, la data săvârșirii faptelor, avea vârsta de numai 15 ani, provenea dintr-o familie organizată și nu mai săvârșise fapte care să aducă atingere relațiilor sociale.
în alegerea măsurii educative, alături de pericolul social concret al faptelor comise, având în vedere dezideratul îndreptării minorului și formării, în conștiința sa, a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de relațiile sociale, precum și scopul unei măsuri educative, în cauză neîndepărtarea lui de părinți, se reține că aplicarea, față de el, a măsurii prevăzute de art. 103 C. pen., este legală și temeinică. Alături de considerentele expuse, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. penultim C. pen., dacă înăuntrul termenului de un an, minorul se sustrage de la supravegherea exercitată asupra lui de părinți, are purtări rele ori săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, instanța revocă libertatea supravegheată și ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare.
în cauză, de la data luării măsurii, termenul nu s-a împlinit și sub acest aspect, recursul declarat de parchet nefiind fondat.
în ce privește motivul de recurs invocat de inculpatul Ț.I.A., din materialul probator administrat în cauză, se reține că starea de fapt și vinovăția sa au fost stabilite fără dubiu, inculpatul, prin modul în care a acționat a creat o stare de temere persoanelor vătămate, el, alături de coinculpați, înconjurându-i în condițiile în care era întuneric afară, în preajmă nu se mai aflau alte persoane, iar bunurile le-a sustras prin controlarea buzunarelor și a rucsacului fetei.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate în cauză nefiind fondate, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
în baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent Ț.I.A. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3001/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4441/2006. Penal → |
|---|
